Am petrecut un sejur în Chania în septembrie 2018, la mulți ani după ce vizitaserăm capitala Cretei, Heraklion, și împrejurimile sale (zona Hersonissos). Și cum din când în când ne făcea plăcere să ne aducem aminte de frumoasele noastre vacanțe în Creta (călătoriserăm separat, nici măcar nu ne cunoșteam pe atunci), ne-a venit destul de ușor să alegem destinația primei noastre excursii mai lungi împreună. Din diferite motive, concediile noastre de până atunci fuseseră mai degrabă weekenduri prelungite, de 4 sau maxim 5 zile.

Pentru a vizita partea de vest a Cretei am ales un sejur cu zbor charter din București către Chania, vechea capitală a insulei în perioada dominației venețiene, până la cucerirea otomană. În privința cazării, am optat pentru un hotel situat chiar în oraș, deoarece ne doream să putem ieși seara la plimbare fără să apelăm la mijloacele de transport.

Kydon 4*, un hotel foarte bun aflat chiar în centrul orașului Chania

Hotelul Kydon 4* este situat exact vis-a-vis de piața centrală din Chania, la circa 10-15 minute de mers pe jos de Old Harbour. Nu are piscină și nici plaja nu este la doi pași, dar pentru noi, care am închiriat mașină pentru jumătate din durata sejurului și am dorit să explorăm regiunea, a fost perfect. Camerele sunt spațioase și moderne, iar micul dejun – excelent, cu o mare varietate de produse tradiționale (plăcinte, iaurturi, halva, covrigi, fructe).

În lobby există în fiecare zi o carafă de apă proaspătă cu lămâie și mentă, mai mult decât binevenită atunci când temperatura exterioară trecea de 30 de grade. Angajații au fost foarte amabili, ne-au pus în legătură cu o companie de rent a car, ne-au arătat unde putem parca mașina fără să avem probleme și chiar, într-una dintre seri, ne-au făcut o surpriză: ne-au adus în cameră un tort aniversar. Foarte mirați, am întrebat care este motivul, iar ei ne-au spus că este ziua de naștere a unuia dintre noi. Din păcate, nu era așa, făcuseră o greșeală, însă nu au dorit să ia tortul înapoi atunci când le-am explicat că altcineva ar fi trebuit să fie destinatarul surprizei. Așa că am rămas să ne bucurăm noi de prăjitura absolut delicioasă…

Primele explorări: Seitan Limania și plaja lui Zorba Grecul

Zona Chania este foarte ofertantă în privința locurilor care merită vizitate, iar noi am descoperit două dintre ele chiar din prima zi, când, după ce ne-am luat camera în primire, ne-am întâlnit cu niște prieteni care sosiseră pe insulă cu câteva zile înaintea noastră, aveau deja mașina închiriată și ne-au luat cu ei să vedem două plaje faimoase: Seitan Limania și Stavros Beach.

Seitan Limania este o plajă de nisip îngustă, înconjurată de formațiuni stâncoase înalte. Accesul până la ea este destul de dificil, îți trebuie încălțăminte adecvată pentru drumeție și condiție fizică bună. Peisajul este sălbatic, vezi o mulțime de capre cățărându-se pe stânci, iar până la locul unde poți să lași mașina și să începi coborârea (dacă te simți în stare), ai de parcurs o porțiune de drum cu serpentine destul de abrupte, care îți pun la încercare abilitățile de șofer. Noi nu ne-am aventurat până la plajă, ci ne-am mulțumit să privim de sus golfulețul și pe cei câțiva temerari care înotau în apa limpede precum cristalul.

Următoarea oprire a fost la plaja unde s-a filmat Zorba Grecul. Aici impresia este mai degrabă a unui lac liniștit, în care poți înota în voie, având un munte înalt în față. La ora apusului, când am ajuns noi, atmosfera era atât de calmă și serenă încât nu ți-ai mai fi dorit să pleci. Dintr-odată însă, a început ploaia, așa că ne-am refugiat la una din terasele din jur, unde am comandat niște calamari delicioși. Puțin mai târziu, la una din mese au început să se așeze oameni îmbrăcați elegant și în scurt timp am văzut și o pereche de miri – era vorba de o nuntă. Mie mi s-a părut un cadru foarte idilic pentru organizarea unui astfel de eveniment: chiar pe malul mării, cu o masă decorată simplu, cu câteva buchețele de flori și niște lumânări, un apus de soare superb și o ploaie scurtă în semn de noroc și prosperitate…

Magia Portului Venețian din Chania

A doua zi de dimineață ploaia a început iar (să nu uităm că ne găseam totuși la jumătatea lui septembrie), dar pe la prânz s-a oprit, cerul s-a înseninat, iar noi am pornit spre zona portului vechi. Nu am luat-o chiar pe drumul cel mai scurt, am ocolit puțin, dar în cele din urmă am ajuns la mare și am fost încântați să vedem în jur atâtea clădiri vechi, dar frumos restaurate, o mulțime de yachturi, farul (care la apus se profilează romantic pe linia orizontului) și, desigur, nenumărate restaurante și cafenele care te îmbiau să te oprești, fie și numai pentru o băutură rece.

Am dat și noi un tur pe chei, dar după vreo trei sferturi de oră se făcuse atât de cald, încât am simțit nevoia să ne așezăm undeva la răcoare. Ce-i drept, ne încerca și foamea, așa că am căutat pe Google Maps un local cu review-uri bune și neapărat cu vedere frumoasă către mare. Am ales un restaurant cu nume sugestiv, Palazzo al Mare, și ne-am bucurat de un prânz tihnit, cu pește și fructe de mare, în atmosfera atât de specială a portului venețian.

Ca o paranteză, Chania, al doilea mare oraș al Cretei după Heraklion, are o parte modernă (cea în care am fost noi cazați) și o parte veche, cu portul ce datează din secolul 14, farul de secol 16 asemănător cu un minaret și o mulțime de străduțe șerpuitoare, pline de tufe de iasomie și bougainvillea, pe care te poți plimba ore în șir admirând casele, hotelurile boutique și prăvăliile artizanilor locali. Tot în partea veche a orașului se găsesc Muzeul Folclorului, Muzeul Maritim al Cretei, Colecția Bizantină, Moscheea Giali Tzamissi – cel mai vechi edificiu musulman de pe insulă, convertită în spațiu expozițional, și Marele Arsenal, care găzduiește în prezent o instituție culturală. Farmecul Chaniei este dat așadar de mixul de influențe arhitecturale ale civilizațiilor care au luat-o în stăpânire: venețiană (1252 – 1645), otomană (1645 – 1898) și egipteană (1831 – 1841).

Să admiri apusul de soare care scaldă portul în nuanțe roșiatice, să privești valurile cum se sparg de țărm și să inspiri aerul sărat, binefăcător, este o experiență magică, pe care am încercat să o surprindem cât mai bine în fotografii.

Excursie la Elafonisi, plaja cu nisip roz

Din a treia zi am închiriat mașina și am plecat către Elafonisi, una din principalele atracții din zona de vest a Cretei. Distanța din Chania este de cca. 75 km, pe care îi parcurgi cu mașina cam într-o oră și jumătate. Noi nu ne-am oprit deloc pe drum, cu toate că am trecut prin câteva localități foarte pitorești. Din păcate, cerul era înnorat și așa s-a menținut cam până în jurul orei 14, așa că nu ne-am bucurat de peisajul de la Elafonisi așa cum s-ar fi cuvenit. Totuși, am avut noroc pentru că nu a plouat și ne-am putut petrece majoritatea timpului în apă.

Elafonisi este de fapt o insuliță despărțită de continent printr-o lagună puțin adâncă (maxim 1 m adâncime). Nisipul este ca o pudră albă, dar există și porțiuni de culoare roz, datorită miilor de bucăți de cochilii de scoici pe care le conține. Apele mării în nuanțe albastru-verzui îți dau senzația că ești într-un paradis exotic. Plaja Elafonisi este destul de bine amenajată, găsești șezlonguri și umbrele, toalete (deși am stat la coadă cam 15-20 min), cabine de schimb și două beach baruri cu băuturi și gustări. Noi ne-am lăsat lucrurile pe șezlong și am pornit să traversăm laguna, așa cum făceau și alți vizitatori.

Apa era caldă și mersul prin ea foarte relaxant, iar odată ajunși pe insuliță, am avut senzația că intrăm într-o altă lume. Câteva indicatoare te atenționează că te afli într-o rezervație naturală protejată, unde cresc mai mult de 100 de specii rare de plante, precum narcisele de mare, cu cupe albe. Evident, este strict interzis să rupi plantele, la fel cum nu ai voie să iei nisip de pe plajă. Dacă ai noroc, poți întâlni broscuțe țestoase caretta caretta (la fel ca în Zakynthos), dar noi nu am văzut niciuna. Se spune că sunt timide și probabil de aceea sunt atât de scumpe la vedere… Pe insuliță nu sunt șezlonguri și nici umbrele, dar poți sta întins pe prosop, dacă ți l-ai luat cu tine. Peisajul este sălbatic, cu mici dune de nisip din loc în loc, iar în mare vezi formațiuni stâncoase, modelate de vânt și apă. Trebuie spus că Elafonisi este o zonă destul de vântoasă și de aceea este potrivită pentru windsurfing.

 

Noi ne-am bălăcit în lagună până când ni s-a făcut foame. Oferta de la cele două localuri nu era deloc îmbietoare, așa că ne-am dat seama cu regret că va trebui să plecăm în altă parte ca să putem lua un prânz decent. Am mai amânat însă plecarea, pentru că ieșise în sfârșit soarele și am vrut să mai facem poze.

Drumul spre Falasarna și cel mai frumos apus

Apoi am luat-o către Falasarna, o altă plajă faimoasă, pe un drum spectaculos, cu serpentine și vedere fantastică asupra mării. Drumul durează cam o oră și jumătate și necesită multă concentrare din partea celui care conduce, așa că nu e de mirare că am uitat și de foame și de sete. Abia când ne-am apropiat de Falasarna am hotărât că nu mai putem aștepta și am oprit mașina, absolut întâmplător, în fața Tavernei Vassilis. Locul părea pustiu (era în jur de ora 16), dar grădina în care am intrat ne-a fermecat pe loc. Imediat a venit un chelner, care, surâzând, ne-a invitat să alegem ce masă doream, iar după el, câteva pisici de-ale casei au venit să se gudure la picioarele noastre. Nu mai știu exact ce am mâncat, dar știu că ne-am simțit tare bine și că ne gândeam cât de frumos trebuie să fie seara, cu toate luminițele aprinse prin copaci.

După pauza de masă, am coborât la plajă și am prins unul din cele mai frumoase apusuri de soare din vacanța noastră cretană. Ne-am aventurat puțin în valuri, apoi am stat pe nisipul fin, bucurându-ne de liniște și de briza răcoroasă. Ne-a plăcut mult la Falasarna și, dacă nu am fi avut și alte locuri de vizitat în zilele rămase, ne-am fi întors aici cu siguranță.

În căutarea altor plaje și două jumătăți de zi petrecute la Rethymnon

În următoarea zi am pornit în explorarea altor plaje, aflate pe lista celor mai frumoase din zonă. Prima oprire a fost la Bali Beach, aflată cam la ora și jumătate de mers cu mașina din Chania. Era deja ora 12 când am ajuns, iar soarele dogorea deasupra capetelor noastre. Am găsit un loc de parcare undeva sus și am privit plaja înainte de a ne decide dacă să coborâm sau nu. Din păcate, ni s-a părut foarte aglomerată, intrarea în mare era plină de copii (se pare că apa nu e foarte adâncă și de aceea e foarte potrivită pentru cei mici), așa că ne-am hotărât să ne continuăm drumul, în speranța că vom găsi un loc mai liniștit.

A doua oprire a fost la Panormos Beach, o plajă micuță adăpostită într-un golfuleț, aflată la cca. 10 km de Bali. Și aici parcarea este undeva sus, iar pentru a ajunge la plajă cobori pe niște trepte. Ca și la Bali, ne-am oprit să privim locul înainte de a coborî pe nisip, dar cumva nici aici nu ne-a plăcut suficient de mult încât să ne dorim să rămânem. Atmosfera era în adevăr mai liniștită, dar plaja nu ni s-a părut foarte curată și bine întreținută, așa că am făcut doar câteva fotografii și am plecat mai departe.

De data aceasta, nu ne-am mai propus să ajungem într-un punct anume, ci ne-am gândit că, dacă vom fi atenți la traseu, vom întâlni cu siguranță un loc care să ne placă. Și chiar așa s-au petrecut lucrurile, pentru că, după vreo 20 minute de condus, am ajuns în Adelianos Kampos, o zonă cu plaje superbe, late și amenajate cu șezlonguri aflate la distanță suficientă unele de altele încât să nu ai senzația de înghesuială. Am petrecut o după-amiază foarte plăcută aici, am făcut baie, ne-am relaxat și am mâncat o musaca delicioasă la tavernă…

Spre seară, am hotărât să ne oprim în Rethymnon, capitala regiunii cu același nume și al treilea mare oraș al insulei Creta. Și aici există un port venețian, în jurul căruia au fost amenajate cafenele și taverne, și un far construit în 1830. Din port am luat-o la întâmplare pe străduțele laterale pline de magazine și de flori viu colorate și fără să ne propunem neapărat, am ajuns pe colina unde se află Fortezza, citadela de secol 16, unul dintre cele mai bine conservate castele din Grecia. Am făcut câteva fotografii la intrare, căci programul de vizite deja se sfârșise, apoi am coborât din nou către port, cu sentimentul că, deși mai provincial și mai puțin bine îngrijit decât Chania, Rethymnon are totuși un șarm aparte și un ritm mai lent al vieții, pe care cu toții îl căutăm în vacanță.

Experiențe culinare și relaxare urbană

Deși aveam în continuare mașina la dispoziție, am hotărât să petrecem următoarea zi în Chania. La indicațiile uneia dintre recepționerele de la hotel, am mers cu autobuzul 21 din centru până în zona Agioi Apostoloi, unde se află cea mai bună plajă din vecinătatea orașului. Din păcate, nu am luat în calcul faptul că era duminică și, în consecință, extrem de aglomerat. La ora la care am ajuns noi, nu mai găseai aproape nici un șezlong liber. Am mers pe nisip până într-un capăt mai liber al plajei, unde am reperat în final două șezlonguri libere, însă aici intrarea în apă era plină de bolovani. Până la urmă ne-am resemnat că nu avem altă opțiune și am rămas acolo până spre după-amiază, când deja se făcuse foarte cald.

Ne-am întors la hotel, ne-am odihnit puțin și am plecat din nou în oraș, în zona portului, spre restaurantul To Xani, recomandat drept unul din cele mai bune din Chania. Localul este un pic ascuns, chiar vis-a-vis de Sinagogă, iar în meniu sunt și feluri de mâncare cu influențe evreiești, pe care am fost tentați să le încercăm. Țin minte că am comandat la început niște crochete cu brânză și dovlecei, apoi chiftele de miel și pui cu prune și orez. Porțiile au fost mai mult decât generoase, așa încât abia am mai putut gusta desertul primit la sfârșit din partea casei. Oricum, a fost o seară frumoasă, pe care am încheiat-o cu o plimbare pe chei, unde am asistat la un concert în aer liber și la focuri de artificii.

Pentru ultima zi în care aveam mașina închiriată, planul inițial fusese să mergem la Knossos, mai ales că doar unul dintre noi văzuse ruinele faimosului palat în călătoria precedentă în Creta. Dar, din păcate, nu ne-am trezit destul de devreme și ne-am dat seama că vom ajunge la Knossos exact la orele prânzului, când căldura ar fi fost în toi și vizita foarte solicitantă. Așa că am schimbat destinația și ne-am hotărât să ne întoarcem în Rethymnon, pentru o zi mai relaxantă.

Trebuie să spun că Rethymnon, pe lângă centrul istoric fermecător, are și o zonă de plajă foarte întinsă, situată central, așa încât este o destinație perfectă pentru cei care vor să viziteze, dar și să se bucure de soare și mare. Ceea ce am făcut și noi: după o scurtă plimbare prin partea veche, am luat un prânz ușor la o tavernă, apoi am mers la plajă, unde ne-am petrecut tot restul zilei, până la lăsarea serii. De altfel, ne-am și propus ca pentru a treia noastră vacanță în Creta să ne alegem un hotel în Rethymnon, și de acolo, evident, să revizităm Chania, să ajungem la Knossos și neapărat la Laguna Balos, o altă atracție pe care am ratat-o de această dată.

În ultimele două zile și jumătate de sejur ne-am odihnit și am făcut câteva mici cumpărături la magazinele din piață. Am uitat să precizez că piața este de fapt un complex acoperit, unde se află tot felul de prăvălii cu produse locale (gen brânzeturi, ulei de măsline, săpunuri, ouzo, rahat, dulcețuri, plante aromatice) și 2-3 locuri unde poți mânca. Am luat și noi un prânz la taverna O Michelas, un local familial, cu mâncare simplă, dar proaspătă, și un proprietar foarte amabil și vorbăreț. În ultima zi am ales să mâncăm la restaurantul The Square, din cadrul hotelului Kydon, unde am avut o experiență foarte plăcută, felurile de mâncare fiind nu numai gustoase, dar și ingenios prezentate, iar serviciul fără cusur.

Aceasta a fost vacanța noastră în Chania, o destinație în care merită să ajungeți și voi, mai ales că este apropiată și destul de accesibilă, mai ales dacă nu călătoriți chiar în plin sezon. Totuși, vă sfătuim să vă rezervați din timp sejurul, pentru că este o destinație foarte cerută și disponibilitățile la hoteluri se epuizează rapid.

 

Update 2026: Ce e bine să știți înainte de o vacanță în Chania

• Aglomerația la Seitan Limania: Plaja a devenit extrem de virală pe rețelele de socializare în ultimii ani. Dacă vizitați în plin sezon (iulie-august), este recomandat să ajungeți aici înainte de ora 08:30 pentru a găsi un loc de parcare și a avea un dram de liniște; altfel, aglomerația pe spațiul minuscul al plajei poate fi copleșitoare.

• Reguli la Elafonisi: Autoritățile cretane au impus reguli mai stricte pentru protejarea rezervației naturale. Accesul mașinilor a fost limitat în zona imediat apropiată a plajei (există parcări amenajate ceva mai departe, cu transfer sau scurtă plimbare pe jos).