Iordania este o destinație care surprinde prin diversitate: de la orașe antice săpate în stâncă la peisaje deșertice spectaculoase și experiențe culturale autentice.

Evident, din programul oricărei excursii în Iordania nu poate lipsi Petra – orașul legendar săpat în stâncă, fostă capitală a Regatului Nabateenilor între secolul al IV-lea î.Hr. și anul 106 d.Hr. Nabateenii, un popor arab cu o remarcabilă abilitate în comerț și inginerie, au construit un adevărat nod comercial între Orient și Mediterana. Pe aici treceau caravane încărcate cu parfumuri din Arabia, mătase din China și mirodenii din India, toate destinate piețelor din Gaza și Alexandria.

Apogeul puterii nabateene s-a înregistrat sub domnia regelui Aretas al III-lea, care a extins teritoriul regatului până la Damasc. Însă, în anul 25 d.Hr., împăratul roman Augustus a încercat să obțină controlul asupra comerțului cu mirodenii printr-o expediție militară în Arabia de Sud. Deși campania nu și-a atins scopul principal, romanii au reușit să stabilească o rută maritimă între Arabia și Alexandria, folosind Marea Roșie și fluviul Nil. Această nouă cale a diminuat importanța strategică a Petrei, care a intrat în declin treptat. În cele din urmă, în anul 106 d.Hr., orașul a fost integrat în Imperiul Roman de către împăratul Traian, marcând sfârșitul independenței nabateene. În prezent, accesul în sit este gestionat printr-un sistem digital avansat pentru a proteja gresia fragilă de eroziune, asigurând conservarea acestui monument UNESCO pentru generațiile viitoare.

Aceasta este, foarte pe scurt, istoria Petrei. Iată însă și alte locuri care merită vizitate în decursul unei vacanțe în Iordania:

1. Marea Moartă, cel mai jos punct de pe Pământ

Marea Moartă, de fapt un lac cu o suprafață de 1300 km², constituie cel mai jos punct de pe pământ, fiind situată la o adâncime de 392 m sub nivelul mării. Prin comparație cu alte ape din Oceanul Planetar, apa Marii Moarte este foarte densă, conținând un procent ridicat de materii solide (cam 30% dintre acestea sunt de fapt clorură de sodiu). Proprietățile sale curative sunt cunoscute încă din timpul lui Herodot și vă puteți bucura de ele chiar dacă nu știți să înotați, pentru că salinitatea ridicată face ca orice corp să plutească fără efort.

În prezent, Marea Moartă nu permite dezvoltarea niciunei forme de viață, dar petele uleioase pe care le putem vedea la suprafață sunt probabil rezultatul descompunerii, de-a lungul secolelor, a organismelor marine care viețuiau aici în timpuri străvechi. Pe țărmul mării se aflau odinioară așezările Sodoma și Gomora, asociate în Biblie cu desfrâul și practicile păcătoase. De altfel, tradiția afirmă că, pentru a le pedepsi, Dumnezeu a trimis asupra lor o ploaie de foc; în realitate, se pare că cele două orașe au fost distruse de un cutremur teribil care s-a produs cu 2000 de ani înainte de Hristos.

2. Madaba și Muntele Nebo

Madaba – o așezare situată la 33 km sud de Amman, pe „Drumul regilor”. Istoria sa este foarte veche, fiind menționată în Biblie drept un oraș moabit. În vremea dominației romane, Madaba a fost înfrumusețată cu temple, drumuri și monumente care celebrau gloria imperiului, iar în epoca bizantină au fost realizate o serie de mozaicuri impresionante, reprezentând harta Palestinei, a Iordaniei și o reproducere deosebit de interesantă a Ierusalimului.

La nord-vest de Madaba se găsește Muntele Nebo, culmea sa fiind un observator natural care domină Valea Iordanului și Marea Moartă. Punctul cel mai înalt dinspre vest se numește Siyagha, aici aflându-se ruinele unei biserici și ale unei mănăstiri închinate lui Moise, care a fost chemat de Dumnezeu pe munte pentru a mai vedea încă o dată Pământul Făgăduinței înainte de a muri. Episodul este amintit de o cruce de metal pe care se înfășoară un șarpe, însă, în aceeași măsură, crucea simbolizează și sacrificiul lui Hristos.

3. Jerash, perla arhitecturii romane

Jerash, una din așezările romane cele mai bine conservate din Orientul Apropiat, a fost întemeiată în secolul al II-lea î.Hr. Datorită păcii menținute de romani în regiune, populația și-a putut concentra eforturile în direcția dezvoltării economice și urbanistice a orașului, așa încât în prima jumătate a secolului I d.Hr. au fost construite artera Cardo Maximus, poarta de nord, Forumul, templul lui Artemis și cele două teatre. În anul 90 d.Hr. orașul a devenit o parte a provinciei romane Arabia, iar în anul 106, datorită drumurilor care uneau diferitele provincii ale imperiului, schimburile comerciale cu Jerash-ul s-au intensificat.

Din această perioadă datează și construcția celor două terme. În 129-130, după vizita împăratului Adrian, a fost ridicat un arc de triumf menit să amintească de acest eveniment. În anul 250 d.Hr. în Jerash trăia o importantă comunitate creștină, iar între anii 259 și 451 episcopii orașului s-au numărat printre membrii consiliilor din Seleucia și Calcidia. De altfel, între 400 și 600 d.Hr. în Jerash au fost ridicate peste 13 biserici și o catedrală. Invazia perșilor din 614 a marcat începutul declinului acestui oraș prosper. În anul 746 Jerash a suferit distrugeri majore din cauza unui cutremur puternic, iar în epoca cruciaților o serie de monumente, printre care și Templul lui Artemis, au fost transformate în fortărețe.

4. Umm Qais (Gadara)

Umm Qais, cunoscută și sub numele de Gadara, a fost un oraș important în epoca greco-romană, descris în textele vechi drept o cetate inexpugnabilă. În perioada romană, Gadara a făcut parte din Decapolis și a cunoscut maxima înflorire în vremea împăratului Traian. Geograful antic Strabon descria Gadara ca pe un oraș celebru pentru izvoarele sale de apă termală; aici își aveau reședința o serie de poeți și filozofi, așa încât atmosfera era una de efervescență culturală, dar și de relaxare. În prezent la Umm Qais puteți admira statuia zeiței protectoare a orașului, ruinele teatrului de nord, coloanele impozante de bazalt ale bazilicii și câteva sarcofage sculptate în piatră.

5. Castelele deșertului și califii Omeiazi

Castelele și palatele construite în deșert de către califii Omeiazi, în secolul al VIII-lea d.Hr. Originari din Arabia, omeiazii și-au stabilit capitala la Damasc și au înălțat o serie de edificii în deșertul Iordaniei cu scopul de a apăra rutele parcurse de caravane și de a asigura supunerea triburilor iordaniene. Cele mai cunoscute castele (qasr în limba arabă) sunt cele de la Mushatta, Kharana, Amra, Hallabat, Tuba și Sarah; pe lângă acestea, califii au construit și pavilioane de vânătoare unde veneau să se îmbăieze și să practice echitația.

Experiențe inedite și gastronomie locală

1. Mujadara: Un fel de mâncare ușor din orez, linte și chimen, ornată cu ceapă caramelizată și muguri de pin. Perfectă pentru vegetarieni și nu numai.

2. O noapte în deșert: O noapte petrecută în deșert, la cort, pentru a admira cerul înstelat și a vă bucura de o cină în stil beduin, cu foc de tabără. În prezent, Wadi Rum este recunoscut internațional ca un Dark Sky Park, oferind una dintre cele mai clare perspective asupra galaxiei din întreaga lume.

3. Wadi Rum pe urmele lui Lawrence al Arabiei: Plimbare cu jeep-urile în deșertul Wadi Rum. Puteți chiar să zăriți hiene sau un exemplar din specia oryx – o antilopă cu coarne lungi, tipică regiunii și amenințată de multe ori cu dispariția.

4. Citadela din Amman: Plimbare pe colina Citadelei din Amman. Lăsați-vă învăluiți de liniște și de sentimentul că v-ați trezit dintr-o dată într-un oraș mediteranean din epoca bizantină și admirați panorama minunată, cu Templul lui Hercule și Amfiteatrul Roman.

Vacanță plăcută în Iordania!

Sursa foto: Pixabay