O excursie în Egipt oferă călătorului o mulțime de posibilități, de la incursiunea în istoria faraonilor la contactul cu peisajul fascinant al deșertului și cu misterioasa lume arabă. Iată câteva lucruri interesante despre această țară:

1. Egiptul este cea mai veche destinație turistică din lume

Herodot (484 – 424 î. Hr.) scria că „nicăieri nu sunt atât de multe lucruri minunate și în lumea toată nu se mai găsesc așa de multe lucruri de nespusă măreție”, ceea ce se dovedește valabil și în prezent. Impresionant este faptul că geograful grec a ajuns la piramide în momentul în care ele erau atât de vechi pentru el, cât este el pentru noi astăzi. Există de altfel un proverb faimos în arabă care spune că „Omul se teme de timp, iar timpul se teme de piramide.” Totuși, puțini călători occidentali s-au aventurat în Egipt înainte de secolul al XIX-lea. O expediție militară care a eșuat, în fruntea căreia s-a aflat generalul Bonaparte, a fost cea care a declanșat interesul pentru Egipt. Simbolurile egiptene s-au transmis prin intermediul jurnalelor, schițelor și obiectelor aduse de primii temerari. Astfel s-a ajuns ca unele clădiri din Paris, Londra și New York să fie decorate cu sfincși și scarabei, iar motive faraonice să fie des întâlnite pe porțelanuri și mobilă. În 1870, marele compozitor Verdi a compus opera Aida, inspirată din Egiptul Antic.

2. Nilul, fluviul dătător de viață

Peisajul deșertic al Egiptului este străbătut de Nil, fluviul dătător de viață, pornit din zona Sudanului și care, după ce străbate 6650 km, se varsă în Marea Mediterană. Solul Egiptului este unul dintre cele mai intens cultivate din lume, climatul fiind benefic pentru culturile de bumbac, grâu, porumb, orez, dar și pentru o mare varietate de fructe și legume, de la fasole verde la struguri și curmali. Valea Nilului este cea care a permis înflorirea civilizației egiptene și tot ea desparte pământul cultivat de deșert. Înainte de construirea drumurilor și căilor ferate, în secolul al XIX-lea, fluviul reprezenta singura arteră de circulație din Egipt; pe el se transportau regimentele, dar și nisipul și piatra cu ajutorul cărora s-au ridicat templele și piramidele. Cele mai interesante excursii în Egipt includ și o croazieră pe Nil, pe un traseu între Luxor și Aswan, cu opriri la Esna, Edfu și Kom Ombo. De neratat sunt și plimbările cu vaporul pe Lacul Nasser, de la Marele Baraj din Aswan până la superbul templu de la Abu Simbel.

3. Dinastiile și misterele piramidelor de pe platoul Gizeh

Istoria Egiptului Antic are la bază o listă compilată în veacul al III-lea de marele preot de la Heliopolis, pe nume Manetho. Acesta împarte conducătorii Egiptului în 30 de dinastii sau caste conducătoare. Ulterior, egiptologii moderni le-au grupat în epoci principale (Regatul Vechi, Regatul de Mijloc și Regatul Nou), între care se interpun perioadele de declin (Epocile de trecere). Unificarea Egiptului antic îi este atribuită lui Narmer, în timp ce regele Menes este cel care a întemeiat Memphis, capitala Egiptului în cea mai mare parte a epocii faraonilor. Potrivit lui Herodot, Memphis era un „oraș prosper și un centru cosmopolit”, dar din păcate nu a mai rămas nicio urmă din această așezare glorioasă. Regatul Vechi este perioada în care au fost ridicate piramidele – una din cele șapte minuni ale lumii antice. Se spune că Napoleon, atunci când a ajuns în Egipt, a petrecut o noapte de unul singur în Marea Piramidă a lui Kheops și a ieșit de acolo profund tulburat, refuzând să povestească ce s-a întâmplat. Tot el a calculat că piatra folosită la construcția acestei piramide ar ajunge la ridicarea unui zid de un metru, în jurul întregii Franțe. Piramida lui Khephren e puțin mai mică decât a lui Kheops (Khufu), tatăl său, în timp ce ultima piramidă de pe platoul Gizeh – cea a lui Mykerinos – este construită pe o fundație a cărei bază măsoară mai puțin de un sfert față de cea a suratelor ei.

4. Regatul Nou – epoca de aur a faraonilor

Regatul de Mijloc a început o dată cu Teba și a luat sfârșit când Egiptul a fost parțial ocupat de invadatori din nord. Regatul Nou marchează epoca de aur a faraonilor, cinci veacuri în care Egiptul a căpătat o strălucire fără egal, lăsând moștenire posterității temple, morminte și comori care ne trezesc și astăzi curiozitatea. Thutmose, Ramses, Akhenaten și Tutankhamon sunt faraoni care au contribuit decisiv la cea mai prosperă și stabilă perioadă din istoria Egiptului Antic. În perioada Regatului Nou a fost înălțat Templul de la Luxor și au fost realizate unele din cele mai reușite grupuri statuare. Sub domnia lui Ramses al II-lea, care se pare că a trăit nu mai puțin de 92 de ani, au fost construite Templul de la Abu Simbel, Sala Hipostilă de la Karnak și marele templu mortuar din Teba.

5. Descifrarea hieroglifelor – cuvântul zeului Thoth

Hieroglifele au putut fi descifrate grație savantului francez Jean-François Champollion, care a reușit să interpreteze celebra Piatră de la Rosetta, aflată acum în colecția British Museum din Londra. Originea cuvântului „hieroglife” vine de la o expresie din limba greacă care însemna „litere sacre cioplite”. Ele erau considerate „cuvântul lui Thoth”, zeul scrisului, iar natura lor magică era accentuată și de faptul că în antichitate doar 1% din oameni știau să citească, iar cei care aveau acces la această „înțelepciune divină” formau clasa de elită a scribilor. Hieroglifele au fost întrebuințate pentru inscripțiile din temple și morminte, iar caracterul lor criptic a fost întărit de lipsa vocalelor, a punctuației și a spațiilor dintre semne, precum și de faptul că pot fi citite de la dreapta la stânga, de la stânga la dreapta ori de sus în jos. Egiptenii credeau cu tărie că „a rosti numele morților înseamnă a-i învia”; de aceea, numele celor mai puternice ființe erau mereu repetate și însoțite de epitete precum ankh, wedja ori seneb (viață, prosperitate, sănătate). Fragmente din numele regilor erau scrise și în interiorul unui zid de apărare din fortărețe, care s-a transformat mai târziu într-un cartuș oval. Având puterea unui talisman, numele cuprindea de multe ori nume de zei: Amenhotep însemna „Amun e mulțumit”, iar Ramses „născut din Ra”.

6. Alexandru cel Mare și legenda Cleopatrei

Nu trebuie să uităm alte două personalități extraordinare care au marcat istoria Egiptului: Alexandru cel Mare și Cleopatra. Alexandru a ajuns pe aceste meleaguri în 332 î. Hr. și a întemeiat Alexandria pe coasta Mării Mediterane. Când a murit la Babilon, în anul 323 î. Hr, uriașul său imperiu a fost împărțit între generalii săi, iar Ptolemeu a cerut Egiptul. El a reușit să întemeieze o dinastie de 15 conducători eleni, care a durat 275 ani. De acum Egiptul făcea parte din lumea mediteraneană, Alexandria devenise mai importantă decât Memphis și Teba și noi temple s-au construit la Dendera, Edfu, Kom Ombo și Philae. Cleopatra a fost fiica lui Ptolemeu al XII-lea și a devenit regină la moartea tatălui său, împărțind însă tronul cu fratele ei, Ptolemeu al XIII-lea. Lupta lor pentru supremație a fost întreruptă de venirea romanilor, în frunte cu Iulius Cezar. Îndrăzneața Cleopatra s-a furișat în palatul din Alexandria unde era găzduit Cezar și i s-a înfățișat oaspetelui ilustru înfășurată într-un covor. Astfel, și-a recâștigat puterea și a ajuns chiar să-i dăruiască lui Cezar un fiu. După ce Iulius Cezar a fost asasinat la Roma, Cleopatra a mers la Tarsus, unde a încheiat o alianță cu Marc Antoniu. Au devenit iubiți, au avut doi copii și mai târziu s-au și căsătorit, deși Antoniu era deja căsătorit cu sora lui Octavian. De aceea, Roma s-a întors împotriva lui Antoniu, iar acesta a fost învins în bătălia de la Actium. În final, Cleopatra s-a sinucis, lăsându-se mușcată de o viperă pentru că nu a putut suporta umilința înfrângerii.

7. Marea Roșie – plajă și paradis subacvatic

Dincolo de zeități, piramide și un trecut grandios, Egiptul rămâne o destinație recomandată și pentru plajă sau scufundări, recifele de corali din Marea Roșie fiind de-a dreptul spectaculoase. Puteți vedea aici o multime de pești viu colorați, care înoată grupați în bancuri uriașe și se înfășoară în jurul recifelor aidoma unor stele albastre, galbene sau aurii. Rezervați un sejur la Hurghada sau Sharm el Sheikh și descoperiți un adevărat paradis acvatic! Chiar dacă nu practicați scuba-diving sau snorkelling, puteți face o plimbare cu submarinul sau cu o ambarcațiune cu podeaua din sticlă și vă puteți bucura din plin de peisajele marine fabuloase.

Experiențe de neratat și savoarea locală

1. O vizită la complexul de temple închinat zeiței Isis de pe insula Agilkia. Aici se poate ajunge doar cu barca cu motor, iar peisajul înconjurat de apă este de-a dreptul fermecător.

2. Răsăritul pe Muntele Sinai, unde se crede că Moise a stat 40 de zile și a primit tablele cu poruncile lui Dumnezeu. Există două căi pentru a ajunge pe vârful muntelui, la 2285 m. înălțime: dacă aveți condiție fizică bună puteți urca cele 3750 Trepte ale Căinței, iar dacă vreți un traseu mai puțin solicitant, puteți merge pe Drumul cămilelor.

3. Vizită la templul Abu Simbel, pentru a vedea statuile enorme ale lui Ramses al II-lea, sculptate în stâncă de gresie acum mai bine de trei milenii.

4. Delicii locale: Savurați basbousa – prăjituri din griș însiropat în sirop dulce, acompaniate de o cafea arăbească amară.

5. Marele Muzeu Egiptean (GEM): Cea mai mare noutate a ultimilor ani, situată chiar lângă piramidele de la Gizeh. Este cel mai mare muzeu de arheologie din lume și găzduiește acum, într-un spațiu spectaculos, întreaga colecție de obiecte a lui Tutankhamon.

Vacanță plăcută în Egipt!