Pentru cei care plănuiesc o vacanță în Maroc, am întocmit o listă cu lucruri interesante despre această țară fascinantă, unde istoria se împletește cu tradiția:

1. Dinastiile berbere și împărțirea teritoriului

Din cele șapte dinastii care au condus Marocul, cinci au fost berbere, originare din Munții Atlas sau din Sahara. Țara a ajuns să fie guvernată de o autoritate centrală abia în secolul al XX-lea; până atunci teritoriul era împărțit în zona rurală, numită și bled es siba (tărâmul fărădelegilor), unde triburile berbere conduse de șeici se luptau neîncetat, și zona orașelor și cea litorală, mai ușor de controlat, cunoscute drept bled el makhzen (tărâmul guvernului).

2. Monarhia și succesiunea regală

În anul 1956, atunci când Marocul și-a dobândit independența, sultanul Sidi Mohammed ben Yousef și-a luat titlul de Regele Mohammed al V-lea. Popularitatea de care s-a bucurat i-a permis să conducă țara cu autoritate, într-o perioadă esențială. Regelui Mohammed i-a urmat la tron fiul său, Hassan al II-lea, care a avut o domnie de 38 de ani, fiind un lider moderat și deschis spre democratizare. În prezent, fiul acestuia, Regele Mohammed al VI-lea, continuă linia de modernizare și stabilitate a țării, fiind foarte respectat de popor.

3. Origini mixte și tradiții religioase

Majoritatea marocanilor de astăzi au origini mixte – berberă, arabă și africană (ultima influență provenind de la sclavii negri aduși din Mali în timpul dinastiei saadiene). Ca o notă specifică, atunci când berberii au îmbrățișat islamismul, ei l-au adaptat, inserându-i și obiceiuri păgâne. De pildă, deși în islam nu există intermediari între oameni și Dumnezeu, în Maroc locuitorii (în special femeile) fac pelerinaje la așa numitele koubba – morminte ale oamenilor sfinți (marabout), pentru a se ruga.

4. Limba Amazigh, de la renaștere la limbă oficială

Berberii sunt ușor de recunoscut grație limbii lor. În vechime, aceasta era o limbă scrisă, cu alfabet propriu (Tifinagh). Datorită eforturilor începute de Regele Hassan al II-lea, limba Amazigh a renăscut, iar astăzi este recunoscută ca limbă oficială a Marocului, alături de arabă, fiind predată în școli și utilizată în administrație.

5. Festivalul căsătoriilor de la Imilchil

Cel mai cunoscut dintre festivalurile berbere este festivalul tribal al căsătoriilor (moussem), care are loc în fiecare an în luna septembrie la Aït Haddidou, lângă Imilchil. Turiști și jurnaliști din toată lumea sunt atrași de spectacolul zecilor de mirese care vin să semneze în registrul de căsătorii îmbrăcate în șaluri albastre, albe și roșii și cu ochii puternic conturați.

6. Ritualul de la Hammam

Baia publică (hammam) face parte din viața cotidiană a marocanilor, în special în medine. Chiar și familiile înstărite merg din când în când la băile publice, rolul acestora fiind atât practic, cât și social. Curățenia rituală este obligatorie înainte de rugăciune. Creștinii sunt bineveniți și ei la hammam, deși nu întotdeauna în băile din apropierea moscheilor. Vă puteți lăsa pe mâna unui îngrijitor care vă va freca conștiincios cu peria fiecare centimetru de piele (atentie – va trebui să păstrați tot timpul pe dvs. lenjeria de corp).

7. Semnificația expresiei „Inshallah”

O expresie pe care o veți auzi foarte des în timpul excursiei în Maroc este Inshallah. În sens strict, aceasta înseamnă „Dacă Dumnezeu vrea”, dar în sens larg poate îmbrăca nuanțe multiple, de la „poate” la „desigur”. Până și prognozele meteo sunt presărate cu această sintagmă, deoarece în anii ’70, liderii religioși (Ulema) au afirmat că este un sacrilegiu să spui că va ploua fără să adaugi expresia Inshallah.

8. Tangerul și atracția artiștilor occidentali

De-a lungul timpurilor, Marocul și în special Tangerul au exercitat o atracție irezistibilă asupra scriitorilor, artiștilor și muzicienilor occidentali. Delacroix, Matisse, Paul Bowles, Tennessee Williams sau Francis Bacon sunt doar câteva dintre personalitățile care s-au declarat încântate de farmecul Tangerului. Au rămas memorabile petrecerile găzduite de Barbara Hutton, moștenitoarea Woolworth, care își primea oaspeții stând pe un tron aurit, înconjurat de perne de mătase, întocmai ca într-o scenă din O mie și una de nopți. Chiar și în zilele noastre, ghizii entuziaști le arată turiștilor palatul Barbarei, apreciată de localnici pentru generozitatea sa, în ciuda extravaganțelor precum aceea de a fi pus să fie lărgite câteva străzi din cetate special pentru a face loc limuzinei sale Rolls Royce.

9. Ibn Battuta, exploratorul legendar

Cel mai faimos fiu al Tangerului este exploratorul arab din veacul al XIV-lea Ibn Battuta, care, la vârsta de 21 ani, a plecat în pelerinaj la Mecca pentru câteva luni, ajungând în final să întreprindă un voiaj de 29 ani, pe parcursul căruia a călătorit până în India, China, Somalia, Tanzania, Niger și Mali. Aventurile sale au fost transcrise sub numele de El Rihla (Călătoriile) și au devenit un ghid clasic de călătorie.

10. Arta țesutului și simbolurile magice

Țesutul este unul dintre cele mai vechi meșteșuguri tradiționale. Țesăturile berbere se disting prin modelele geometrice impresionante, iar covoarele nu se folosesc doar pentru decor, ci și pentru a înveli o mireasă în drumul spre noua locuință, crezându-se că simbolurile lor (șerpi, romburi, ochi) au puteri magice și protectoare.

11. Arhitectura moscheilor și accesul vizitatorilor

În Maroc, accesul non-musulmanilor în moschei nu este, de regulă, permis. Totuși, turiștii pot admira curțile interioare (sahn) prin porțile deschise. Există însă o excepție notabilă: Marea Moschee Hassan al II-lea din Casablanca, una dintre cele mai mari din lume, care poate fi vizitată de turiști în cadrul unor tururi ghidate. În interiorul oricărei moschei, direcția Mecca este indicată de Mihrab, iar în dreapta se află amvonul (minbar) din lemn de cedru.

12. Medresele – centrele teologice

Lăcașurile de cult care sunt deschise și pentru cei care nu aparțin religiei musulmane sunt medresele – universități medievale pentru studiul teologiei. Cele mai impresionante sunt Medresa Bou Inania din Fes, inaugurată în 1350, și Medresa Ben Youssef din Marrakech, reconstruită în anul 1565.

13. Marocul în cinematografie

Deși filmul Casablanca a fost turnat în studiourile din Hollywood, pelicula este indisolubil legată de Maroc. Totuși, în această țară au fost filmate producții celebre precum Othello (1952) în regia lui Orson Welles, Lawrence of Arabia (1962) sau The Sheltering Sky, regizat de Bertolucci în 1990.

Experiențe de neratat și savoarea bucătăriei locale

O excursie în Maroc trebuie să includă aceste momente speciale și delicii culinare:

1. Activități la Agadir și Essaouira: În stațiunea Agadir puteți practica zborul cu parapanta sau echitația. Dacă ajungeți aici, delectați-vă cu samak mahshi be roz – pește mare alb umplut cu orez, semințe de pin și migdale, servit cu sos de fructe de tamarin.

2. Savoarea bucătăriei marocane: Gustați Couscous-ul tradițional și faimosul Tajine, fiert la foc mic într-un vas de lut. Bucătăria marocană este celebră pentru aromele subtile de ghimbir, șofran și fructe uscate (prune, gutui sau caise) gătite alături de carne.

3. Dulciurile și Ramadanul: Încercați shebakkia – împletituri din aluat prăjite în ulei și înmuiate în miere. Dulciurile marocane sunt un festin de migdale și miere.

4. Ruinele de la Volubilis: O plimbare printre vestigiile romane pentru a admira vilele rafinate și mozaicurile foarte bine conservate. Volubilis a fost cea mai îndepărtată bază a Imperiului Roman în secolul al III-lea.

5. Panoramă în Fes și Grădinile din Marrakech: Savurați o băutură pe terasa Hotelului Les Mérénides din Fes pentru o priveliște splendidă asupra orașului. În Marrakech, nu ratați Grădinile Majorelle, restaurate de Yves St. Laurent, un refugiu plin de culori și parfumuri exotice.

Vacanță plăcută în Maroc!