O excursie în Cappadocia te poartă prin misterioase așezări subterane desprinse parcă din alte lumi. Iar dacă vrei ca vacanța ta să fie cu adevărat una memorabilă, trebuie neapărat să îți rezervi o plimbare cu balonul cu aer cald, în zorii zilei, pentru a admira fantasticele formațiuni ale scoarței terestre formate în urma unei erupții vulcanice produse în urmă cu milioane de ani. Cunoscută încă din antichitate, Cappadocia se mândrește cu unele din cele mai cunoscute minuni naturale ale Turciei și este vizitată anual de un număr mare de turiști. Haideți să descoperim împreună câteva lucruri interesante despre această destinație cu totul specială:

O regiune modelată de foc și credință

Regiunea Cappadociei a fost cunoscută încă din antichitate, fiind populată de hitiți, frigieni, perși, romani, bizantini și otomani. Dovezile scrise găsite în zonă datează de la începutul epocii bronzului, sub forma unor plăci de lut cu scriere cuneiformă, care vorbesc despre regulamente fiscale, procente de dobândă, nunți, litigii etc. Este evidentă în acest context influența civilizației asiriene, pe fondul dezvoltării comerțului. Resursele substanțiale ale Cappadociei și faptul că era traversată de importante rute comerciale au atras atenția invadatorilor din toate epocile istorice, fapt care a determinat populația locală să se refugieze în peșteri și locuințe rupestre. Pentru că perioadele de asediu durau mult, locuințele rupestre au evoluat treptat și s-au transformat în veritabile orașe, dotate cu sisteme de alimentare cu apă, depozite pentru alimente, crame și lăcașuri de cult. Aceste așezări existau încă dinaintea erei noastre, pentru ca mai târziu, în primul mileniu, pe teritoriul Cappadociei să ajungă creștini persecutați de la Roma sau Ierusalim. Aceștia au început să mărească locuințele rupestre și să le acopere cu tufe, formând în timp orașe subterane în care au fost construite peste 1000 de biserici și mănăstiri.

Ürgüp – orașul din calcar roz

Unul din cele mai cunoscute orașe din zona Cappadociei este Ürgüp, situat în apropiere de Nevşehir și Aksaray, la poalele unui podiș scund, dar cu pante abrupte. Cele mai vechi case de aici au fost zidite în calcar de culoare roz sau bej, care se confundă cu peisajul din jur, iar acoperișurile plate aproape că nu se disting pe fundalul stâncilor. Localitatea este înconjurată de formațiuni geologice specifice, așa-numitele „coșuri magice”, care atrag vizitatorii împreună cu vinul excelent, superbele covoare lucrate manual și peșterile transformate în hoteluri sau baruri. Orășelul de 18.000 de locuitori se mândrește cu o viață de noapte activă, iar aproape de localitatea veche a fost amenajată o stațiune de vacanță cu construcții moderne.

Derinkuyu – orașul care trăiește sub pământ

În provincia Nevşehir găsim cel mai mare oraș subteran descoperit în Turcia, Derinkuyu, structurat pe cinci niveluri subterane. Fiecare etaj putea fi închis pe dinăuntru cu porți mari de piatră și oferea locuitorilor tot confortul, astfel că puteți vedea aici depozite, sufragerii, paraclise, prese de vin sau ulei și grajduri pentru cai. La cel de-al doilea nivel se află o sală spațioasă, cu plafonul boltit, care servea cel mai probabil drept medresă (școală religioasă), iar în stânga acesteia au fost găsite săli pentru practicarea exercițiilor fizice. Între nivelurile al treilea și al patrulea puteți vedea o scară, de fapt un coridor care duce până la o biserică în formă de cruce, aflată la nivelul cel mai de jos, al cincilea. Aerisirea se făcea printr-un puț lung de 55 m, iar apa necesară atât oamenilor din subteran, cât și țăranilor din mediul exterior, provenea de la o fântână. Nu se știe cu exactitate când a fost construit orașul – unii oameni de știință sunt de părere că în secolele VIII-VII î.Hr., de către frigieni, în timp ce alții consideră că în timpul Imperiului Persan.

Avanos – meșteșugul olăritului pe malul Kızılırmak

La 18 km de Nevşehir putem vizita Avanos, cunoscut în vechime sub numele de Venessa, de unde se deschide o frumoasă panoramă către cel mai lung râu din Turcia, Râul Roșu (Kızılırmak). Încă din perioada antică, aici s-a practicat olăritul, cu lut adus din depunerile fluviale ale râului. Dacă sunteți interesați de acest meșteșug, vă recomandăm să mergeți la Centrul Olăritului, unde veți avea nu doar prilejul să vedeți cum lucrează olarii, dar și ocazia să creați voi înșivă un obiect de ceramică, sub îndrumarea meșterilor artizani.

Göreme – o galerie bizantină săpată în stâncă

La 8 km de Avanos se află Göreme, cu peisajul spectaculos alcătuit din „coșuri ciudate”, dar și cu Muzeul în aer liber inclus în patrimoniul UNESCO în anul 1985. Muzeul cuprinde mai multe mănăstiri cu biserici rupestre, majoritatea datând din secolele X, XI și XII. Turul întregului complex durează cam 2 ore. Nu ratați Mănăstirea de Maici, Biserica Mărul, numită astfel din cauza mărului care crește în fața porților principale, cu fresce superbe inspirate din Evanghelie și viața lui Iisus, Biserica Șerpilor, cu fresca uciderii balaurului de către Sf. Gheorghe, și Biserica Sandalelor, cu urmele de tălpi lăsate pe podea sub fresca „Înălțarea Domnului”.

Hacıbektaş – orașul sfânt al aleviților

Și totuși reperele Cappadociei nu se circumscriu exclusiv perioadei păgâne sau creștine. Orașul Hacıbektaş, situat în nordul regiunii, este un centru sfânt al aleviților. Această ramură a islamului a fost fondată de misticul Haji Bektash Veli, care a trăit în veacul al XIII-lea și a cărui învățătură propovăduiește dragostea față de omenire și de Univers și ideea că totul se poate realiza pe calea iubirii, păcii, credinței și spiritualității. Haji Bektash Veli a studiat matematica, fizica, literatura și filosofia și a fost influențat de creațiile poeților Omar Khayyam, Feridetin Attar și șeih Numan. Adept al sufismului, a fost în pelerinaj la Mecca și a călătorit apoi până în Siria, Persia, Irak și Arabia. Reîntors în Anatolia, confruntată cu o severă criză politică și economică, a hotărât să se dedice unor idealuri nobile, precum consolidarea națiunii și a islamului și păstrarea păcii. În prezent, în fiecare an, între 16 și 18 august, zeci de mii de oameni din Turcia, Bulgaria, Albania și alte țări balcanice vin să se închine la Hacıbektaş.

Experiențe de neratat și gastronomie locală

1. Se pare că denumirea de Cappadocia vine de la cuvântul „Katpatuka”, care înseamnă „țara cailor frumoși” (o etimologie disputată între lingviști, unii atribuindu-i origini hitite sau luwiene, alții persane), așa că ce poate fi mai potrivit decât o plimbare în șaua unui cal arabesc sau anatolian prin fascinantele văi, traversând livezi de meri, caiși și aluni și admirând peisajele de o frumusețe incredibilă.
2. Poate ați auzit deja de kebabul în vas de lut, specialitatea locală a cărei pregătire durează cinci ore și care trebuie comandată în avans. Preparat (la alegere) din carne de miel, vită, pui sau legume, este însoțit de o porție generoasă de pilaf.
3. Seară turcească într-un restaurant găzduit într-o peșteră – prilej de a admira dansurile și costumele tradiționale. Punctul culminant este, bineînțeles, dansul din buric!
4. Tur prin Valea Devrent sau Valea Imaginară, zonă niciodată locuită, cu un peisaj selenar – puteți vedea aici stânci în formă de cămilă, pinguin, șarpe sau delfin.
5. Vizita la Uçhisar, unde veți vedea niște săpături în stâncă, legate între ele prin scări, tuneluri și coridoare. La intrarea în aceste nișe sunt așezate pietre de moară, în vederea îngrădirii accesului pentru musafirii nepoftiți. În prezent, majoritatea nișelor aflate pe latura nordică a cetății sunt utilizate pentru creșterea porumbeilor. Drumul dintre Göreme și Uçhisar poate fi parcurs cu microbuzul sau pe jos, într-o plimbare de două ore, trecând prin Valea Porumbeilor, cu priveliști splendide.

Vacanță plăcută în Cappadocia!