Vacanțe la Veneția – palate, canale și un vis care nu moare

O vacanță la Veneția înseamnă o incursiune într-un oraș fascinant, cu o poziție geografică și o arhitectură unice în lume. Regină a mărilor, creatoare a unui sistem politic care îmbină monarhia și democrația, Veneția s-a aflat de-a lungul istoriei la confluența civilizației occidentale cu cea orientală. În sprijinul acestei afirmații putem aduce nenumărate exemple, dar ne oprim doar la două: călătoriile venețianului Marco Polo în Asia, pe Drumul Mătăsii, întreprinse între 1271 și 1295, și Bazilica San Marco, închinată unui sfânt latin, dar având cupole bizantine. Chiar dacă în prezent Veneția se confruntă cu probleme serioase (poluare, exodul masiv al populației din centrul orașului, inundații extrem de grave, care au afectat clădirile istorice), ea își păstrează farmecul inegalabil și ne provoacă să visăm, pentru că, nu-i așa, să vezi Veneția e un vis care nu moare niciodată. (Dacă vreți să vă inspirați și pentru alte destinații din peninsulă, aruncați o privire și peste vacanțele noastre în Italia.) Iată câteva detalii interesante despre această destinație:

Origini și ascensiune

La origini, Veneția pare să fi constituit un refugiu pentru populațiile limitrofe din Aquileia, Monselice și Altino, care încercau să fugă de invaziile hunilor. Astfel, insulele liniștite ale lagunei au devenit apendicele solitar al unei provincii romano-bizantine periferice, iar la Torcello s-a dezvoltat un port înfloritor, pentru ca mai târziu, în secolul al VII-lea, aici să se mute sediul episcopal de la Altino. Treptat, guvernatorul venețian, inițial numit de rege, a căpătat din ce în ce mai multă autonomie și, astfel, Orso Ipato, primul doge, a pus bazele unui sistem de conducere care avea să dureze o mie de ani. Corăbiile venețiene au ajuns să cucerească Adriatica și Mediterana, îndreptându-se apoi către Orient. Devenită Republică Maritimă, alături de Pisa, Amalfi și Genova, Veneția se bucura de putere și, printre altele, este o susținătoare fervență a cruciadelor. Galerele lui Marco Polo pleacă către Asia cu gândul de a găsi noi piețe și revin încărcate cu mirodenii, grâu, mătase și pietre prețioase. În acest context, Veneția își atrage ostilitatea Genovei, dar și a otomanilor, care își văd amenințate propriile interese comerciale și maritime. În fața presiunilor externe, orașul-lagună încearcă să își echilibreze forțele interne și, pentru a evita ca dogele să dețină puterea absolută, creează diverse organisme (Marele Consiliu, Consiliul celor Zece), alcătuite inițial din nobili, apoi și din comercianți.

Epoca de aur și declinul Republicii

Din nefericire, secolul al XIV-lea aduce cu el marea ciumă, care reduce populația orașului la jumătate. Veneția cunoaște, de asemenea, mai multe înfrângeri în conflictele cu turcii. Totuși, două secole mai târziu, orașul este prosper și înfloritor – pe mare, ajunge să cucerească Cipru, iar pe uscat, dominația sa se extinde până la Padova, Vicenza, Verona și Friuli. Curentul renascentist, născut la Florența, își exercită influența la Veneția grație lui Leon Battista Alberti, Donatello și discipolilor lor, precum Pietro Lombardo și Mauro Codussi. Secolul al XVI-lea este cel al marilor capodopere în pictură, când artiști precum Tițian, Tintoretto, Giorgione sau Jacopo da Bassano aduc culoarea drept contrapunct la linia și desenul toscane. Pierderea Ciprului, apoi, în mod paradoxal, victoria venețiană repurtată în Bătălia de la Lepanto din 1571, marchează începutul unei perioade de declin politic și economic, care continuă în secolele XVII și XVIII, fără a încetini totuși efervescența artistică. Înfrângerea în războaiele napoleoniene plasează Veneția sub dominația austriacă în 1797 – o perioadă tristă pentru oraș și locuitorii săi. Abia în 1866 Veneția este anexată Regatului Italiei și astfel, la finalul secolului XIX și începutul secolului XX, orașul-lagună începe să renască. Portul este reorganizat, se încearcă o dezvoltare a industriei la Mestre, este organizată prima Bienală de la Veneția, iar turismul își ia avânt, devenind în prezent principala sursă de venit a orașului.

Piazza San Marco și bazilica

Orice tur prin Veneția începe obligatoriu cu Piazza San Marco, unde vedem reunite simbolurile puterii religioase (Bazilica), politice (Palatul Ducal), judiciare (Procuratura) și culturale (Biblioteca Marciana). Piazza San Marco a fost de-a lungul vremurilor locul de desfășurare a procesiunilor, ceremoniilor, sărbătorilor, dar și execuțiilor. Privirea ne este imediat atrasă de Bazilica San Marco, a cărei construcție în forma actuală a început în 1063, pe ruinele unui lăcaș de cult ridicat în 832 pentru a păstra relicvele Sfântului Marcu, aduse de la Alexandria. Fațada sa unică este alcătuită din două etaje de galerii, arcada centrală fiind împodobită cu un vitraliu imens care lasă să pătrundă lumina în interior. Deasupra intrării principale se găsesc faimoșii cai de bronz aduși la Veneția ca trofeu de război în urma cruciadei din 1204 (de fapt o copie a acestora, originalele fiind păstrate în Museo di San Marco). Interiorul bazilicii încântă vizitatorii cu pavimentul bogat, asemănător unui covor oriental, cu uluitorul altar Pala d’Oro, capodoperă a orfevrăriei mondiale, cu mozaicurile splendide, reprezentând facerea lumii și scene din viața lui Iisus, și cu icoana Madonei Nicopeia, provenită de la Constantinopol și ornată de jur împrejur cu pietre prețioase.

Palatul Ducal și Puntea Suspinelor

Palatul Ducal, cu dantelăria sa superbă de un roz delicat, este cea mai mare construcție civilă din Veneția. Ridicat între secolele XIV și XV cu contribuția mai multor artiști (Dalle Masegne, Pietro Lamberti, Antonio Rizzo, P. Lombardo), a spulberat toate regulile arhitecturale cunoscute la acea vreme prin plasarea galeriilor și arcadelor în partea inferioară, în timp ce pereții plini se găseau la nivelurile superioare. În vremea Republicii, palatul servea drept reședință a dogelui, cancelarie, sediu de birouri, sală de consiliu, tribunal, dar și închisoare. Vă recomandăm călduros să îi vizitați interiorul și să vă plimbați agale prin sălile decorate cu tablouri superbe de Tintoretto, Veronese și Tițian.

Între cele 391 de poduri ale Veneției, Puntea Suspinelor este învăluită de o aură tragică. Ridicată în secolul al XVI-lea, odată cu construirea noilor închisori (de partea cealaltă a canalului), puntea făcea legătura dintre acestea și sălile tribunalului aflate în Palatul Ducal. Vechile închisori din palat au continuat și ele să funcționeze, condamnații ducând o existență infernală în celulele umede și foarte strâmte situate la subsol (Pozzi) ori sub acoperiș (Piombi). Despre această experiență teribilă vorbește atât Giacomo Casanova în faimoasele sale Memorii, cât și mesajele dramatice inscripționate de-a lungul vremii pe pereții celulelor de către nefericiții prizonieri.

Experiențe de neratat

Pasionații de artă se vor simți ca în paradis la Veneția și vor încerca să-și drămuiască cât mai bine timpul, pentru a putea vizita măcar unul sau două din fabuloasele muzee ale orașului: Galeria Academiei, Scuola di San Giorgio (cu cele nouă pânze ale lui Carpaccio dedicate Sfinților Gheorghe, Trifon și Ieronim), Scuola di San Rocco, muzeul secolului XVIII venețian, găzduit în splendidul palat Ca’ Rezzonico, și Muzeul Correr.
Plimbare cu vaporul sau gondola pe Canal Grande, un parcurs de patru kilometri pe care odinioară soseau mărfurile din Orient și pe care astăzi trec mii de turiști, fascinați de edificiile superbe care străjuiesc ambele maluri.
Carnavalul de la Veneția, cu pleiada sa de cântece, râsete, farse, jongleuri, actori, mimi și vânzători ambulanți. Adoptat încă de la început, obiceiul purtatului măștii însemna anularea identității și, prin aceasta, a diferențelor de statut social – pe perioada carnavalului, nu mai conta dacă erai nobil sau om de rând, bogat sau sărac, toți bucurându-se deopotrivă de marea sărbătoare.
Excursie la insulele Torcello (leagănul Veneției), Burano (cunoscută pentru meșteșugul dantelăriei) și Murano (cu obiectele de sticlă colorată renumite în întreaga lume).

Vacanță plăcută la Veneția!