Excursii Polinezia Franceza - vacanțe de grup cu ghid

Tipuri de excursii organizate în Polinezia Franceză

• Croaziere de grup: Pentru că distanțele dintre insulele polineziene sunt mari, cea mai comodă cale de a vedea mai multe dintre ele este o croazieră. Nava vă poartă prin arhipelagul Societății, de la Tahiti și Moorea până la Bora Bora, iar unele trasee includ și o escală în vecinele Insule Cook.

Experiențe autentice pe parcursul călătoriei

• Snorkeling în laguna din Moorea: În apele puțin adânci și foarte limpezi ale lagunei veți înota alături de vulpi de mare, care se apropie fără teamă de oameni, și de mici rechini de recif, cu totul inofensivi. Excursiile cu barca vă duc apoi pe un motu, una dintre insulițele de nisip de la marginea lagunei.
• Croazieră cu barca în laguna din Bora Bora: Turul lagunei vă poartă prin toate nuanțele de albastru și turcoaz, cu opriri pentru snorkeling în grădinile de corali, unde peștii colorați se adună în bancuri în jurul dvs. De pe apă, muntele Otemanu se vede din unghiuri care nu pot fi prinse de pe uscat.
• Excursie cu jeepul prin interiorul insulei Moorea: Drumurile de munte urcă printre plantații de ananas și păduri tropicale până la Belvedere, de unde se văd, una lângă alta, cele mai frumoase golfuri ale insulei, Cook și Opunohu.
• O seară la „roulottes” din Papeete: Când se lasă întunericul, pe faleza din Papeete se adună rulotele cu mâncare, care pregătesc pe loc pește proaspăt, preparate chinezești sau franțuzești. Mesele întinse lângă port sunt locul unde iau cina atât localnicii cât și turiștii.
• Vizită la o fermă de perle: Perlele negre de Tahiti cresc în stridii cu buza neagră, crescute în lagunele polineziene, iar la ferme veți vedea cum se formează o perlă, de la nucleul introdus manual în stridie până la recoltare. Procesul durează în jur de un an și jumătate până la doi ani, iar fiecare stridie produce o singură perlă ,ceea ce explică valoarea lor.

Atracții emblematice din Polinezia Franceză

• Bora Bora: Laguna din jurul insulei, cu apa ei turcoaz și insulițele de nisip alb de la margine, este considerată una dintre cele mai frumoase din lume. Deasupra ei se înalță muntele Otemanu, de 727 de metri, rămășița vechiului vulcan care a dat naștere insulei.
• Moorea: Aflată la doar 17 km de Tahiti, insula are cele mai spectaculoase vârfuri vulcanice din arhipelag, care coboară abrupt spre golfurile Cook și Opunohu. Deși poartă numele navigatorului englez, golful Cook nu este cel în care a ancorat acesta: nava lui a oprit, de fapt, în golful Opunohu, aflat alături.
• Papeete și piața centrală: Capitala Polineziei are în centru o piață acoperită plină de culoare, unde se vând flori tropicale, fructe, pareo, ulei de monoi și vanilie. La etaj veți gasi suveniruri lucrate de meșteșugarii locali.
• Pointe Vénus: Pe această plajă cu nisip negru vulcanic din nordul insulei Tahiti, James Cook a observat în 1769 trecerea planetei Venus prin fața Soarelui, iar farul din apropiere a devenit unul dintre simbolurile insulei.
• Marae Taputapuātea, din Raiatea: Considerat cel mai sacru loc din Polinezia, ansamblul de platforme ceremoniale din piatră este inclus din 2017 în patrimoniul UNESCO. De aici porneau, potrivit tradiției, navigatorii polinezieni care au descoperit Hawaii și Noua Zeelandă.
• Taha’a: Insula vecină cu Raiatea, cu care împarte aceeași lagună, este supranumită insula vaniliei, pentru că aici se cultivă o mare parte din faimoasa vanilie de Tahiti. Plantațiile pot fi vizitate, iar mirosul păstăilor puse la uscat la soare se simte de departe.

Informații practice

• Perioada optimă de călătorie: Cel mai bun moment pentru o vizită este sezonul uscat, din mai până în octombrie, când temperaturile se mențin în jur de 25-28 de grade, iar umiditatea e mai scăzută. Din noiembrie până în aprilie e mai cald, dar plouă des, iar furtunile tropicale sunt destul de dese.
• Echipament recomandat: Pe lângă hainele lejere, vă vor fi de folos o mască de snorkeling și pantofi de apă, care vă protejează de corali și de ariciii de mare. Merită să luați și o cremă de protecție solară, dar care nu dăunează coralilor, pentru că lagunele sunt ecosisteme foarte fragile.
• Monedă și plăți: Moneda locală este francul CFP, cu un curs fix față de euro, iar cardurile sunt acceptate în majoritatea hotelurilor, restaurantelor și magazinelor mari. Pentru piețe și micii comercianți e bine să aveți și numerar. De reținut ca bacșișul nu face parte din obiceiurile locale.

Particularități culturale

• Dansul tahitian: Ori Tahiti, cu mișcările lui rapide din șolduri și ritmul tobelor, a fost interzis de misionari în secolul XIX și a supraviețuit aproape în secret. Astăzi este mândria insulelor, iar în fiecare iulie festivalul Heiva adună la Papeete cei mai buni dansatori din tot arhipelagul.
• Tatuajul tradițional: Pentru polinezieni, tatuajul nu este o simplă podoabă, ci un mod de a-și purta pe piele originea, rangul și povestea familiei. Tradiția a renăscut în ultimele decenii, iar mulți localnici poartă cu mândrie motive moștenite de la strămoși.
• Floarea de tiare: Localnicii poartă floarea albă de tiare după ureche, iar poziția ei are o anumită semnificație: în dreapta înseamnă că persoana este singură, în stânga că este căsătorită sau într-o relație. Petalele florii sunt folosite și la prepararea uleiului de monoi, emblema cosmeticelor polineziene.

Gastronomie locală

• Poisson cru: Preparatul național al Polineziei este tonul crud, marinat în suc de lămâie verde și amestecat cu lapte de cocos și legume tocate mărunt. Gustul proaspăt și ușor acrișor îl face perfect pentru zilele calde.
• Ahima’a: La marile ospețe tradiționale, numite tama’a, carnea, peștele și legumele se gătesc ore întregi într-un cuptor săpat în pământ, pe pietre încinse acoperite cu frunze de bananier.
• Fructul de pâine: Uru, cum îl numesc localnicii, se mănâncă prăjit, copt sau fiert, ca un cartof. Pentru puieții acestui arbore a venit în Tahiti, în 1788, celebra navă Bounty, a cărei poveste s-a încheiat cu o revoltă a echipajului.
• Po’e: Desertul tradițional se pregătește din banană, papaya sau dovleac, coapte cu amidon și servite cu lapte de cocos.

Polinezia Franceză a lăsat lumii cuvântul „tattoo”, care își are originea în cuvântul tahitian „tatau”. Marinarii lui James Cook l-au auzit pe aceste insule în secolul XVIII și l-au dus în Europa odată cu primele tatuaje văzute pe trupurile lor, așa că, de fiecare dată când îl cuvântul, pronunțăm de fapt, fără să știm, un cuvânt polinezian.