La jumătatea lunii august am revenit în arhipelagul Insulelor Canare după aproape 15 ani. Mai fusesem în zonă în 2006 și 2009, în Tenerife, unde am petrecut trei săptămâni în total, am explorat atât sudul (foarte turistic), cât și nordul (mult mai pitoresc), și am făcut și o excursie de o zi în insula învecinată La Gomera. De data aceasta am ales un sejur în Gran Canaria, în primul rând datorită zborului charter direct organizat din București, iar în al doilea rând pentru că mi s-a părut o destinație perfectă pentru relaxare. Insula nu este foarte mare, deci o poți vizita ușor cu mașina închiriată, are peisaje foarte frumoase, iar temperaturile sunt perfecte – în zona capitalei Las Palmas, acolo unde ne-am cazat noi, nu depășeau 30–32 de grade în miezul zilei, ceea ce a fost o adevărată binecuvântare după valurile succesive de caniculă de la noi din țară.

Am făcut rezervările cam cu o lună înainte de data plecării și am ales inițial un hotel de 4*, destul de nou și situat chiar la plajă – Occidental Las Canteras. Hotelul bifa toate dorințele noastre, dar, chiar înainte de data limită pentru anulare, mai mult din întâmplare, am mai aruncat o privire asupra recenziilor recente lăsate de turiști și am descoperit o problemă serioasă legată de aerul condiționat. Toți oaspeții se plângeau că acesta nu funcționa și că noaptea atmosfera din cameră devenea sufocantă, iar dormitul cu fereastra deschisă nu era posibil din cauza gălăgiei de pe faleză. Hotelul le oferise ventilatoare, însă acestea nu făceau față, iar situația dura de ceva timp, așa că nu am dorit să risc și m-am apucat să caut alte variante de cazare. Trebuie să menționez că în Las Palmas de Gran Canaria majoritatea hotelurilor sunt de oraș, adică nu dispun de piscină sau alte facilități tipice resorturilor; în plus, e destul de greu să găsești cameră cu balcon (fie hotelul nu are deloc astfel de camere, fie dispune de câteva, dar contra unei diferențe considerabile de tarif). Evident, pentru că eram pe ultima sută de metri, nu am găsit multe opțiuni disponibile și în final am ales hotelul Catalina Plaza 3*, situat cam în aceeași zonă, dar puțin mai departe de plajă (150 m). Am rezervat o cameră superioară, pentru că, din descrierea de pe site-ul lor, aceasta avea o suprafață mai mare, fiind compusă de fapt din două dormitoare. Din păcate, nu am primit ce am rezervat, dar aceasta este o poveste mai lungă și o să detaliez puțin mai târziu.

Zborul București – Las Palmas durează 5h 20min și a fost operat de compania Hi Sky. Atenție, check-inul la zborurile charter se face doar la aeroport și, deși am ajuns fix la momentul deschiderii celor două ghișee, adică cu două ore înainte de decolare, am găsit o coadă lungă, deja formată 😊 Evident că unii dintre pasageri nu au avut răbdare să stea la rând, așa că din coada principală s-au mai format și altele, secundare, iar noi am ajuns la ghișeu printre ultimii și am primit locuri pe penultimul rând al aeronavei. Am fost totuși mulțumiți că ni s-au dat locuri alăturate, pentru că știu și cazuri de membri ai aceleiași familii care nu au putut sta unul lângă altul.

Zborul nu a fost chiar plăcut, decolarea nu a fost deloc lină, ci cu zdruncinături, am avut parte de turbulențe pe parcurs, iar finalul a fost cu emoții, în sensul că prima tentativă de aterizare a eșuat. După ce coborâse destul de mult, aeronava a luat din nou altitudine, ne-am învârtit prin aer și apoi am încercat pentru a doua oară să aterizăm, în ciuda vântului destul de puternic din zona aeroportului Las Palmas. Toți pasagerii erau destul de crispați, iar eu mi-am adus aminte de o experiență similară trăită în 2015 în Madeira. În final, pilotul a reușit să pună avionul pe pistă, iar noi toți am răsuflat ușurați.

După ce ne-am recuperat bagajele, am mers să preluăm mașina de închiriat. Am ales o companie de rent a car cu sediul în aeroport, pentru că experiențele anterioare ne-au arătat că se pierde destul de mult timp atunci când biroul e în afara terminalului și trebuie să iei un shuttle ca să ajungi la el. Am optat pentru compania TopCar și am fost foarte mulțumiți de întreaga experiență. Formalitățile de preluare a mașinii au decurs rapid, iar garanția a fost mică (150 euro) pentru că optasem pentru un pachet Gold, cu asigurare full inclusă. După ce a completat niște formulare, angajata de la ghișeu ne-a dat cheia mașinii și ne-a indicat locul unde era parcată, iar noi ne-am dus și am ridicat-o singuri. La finalul șederii am lăsat-o în aceeași zonă și am fost foarte surprinși că nu era niciun angajat ca să verifice starea autovehiculului. Pur și simplu am mers din nou la ghișeu, am lăsat cheia, am fost întrebați dacă am făcut plinul (evident, îl făcusem) și asta a fost tot.

Distanța de la aeroport la hotel e mică, cca 20 km, iar drumul se parcurge rapid. Dacă prima impresie pe care ți-o lasă insula, atunci când aterizezi, este de peisaj vulcanic și arid, pe măsură ce te apropii de orașe îți dai seama că autoritățile locale au făcut tot ce era posibil pentru a crea un ambient cât mai plăcut. În localități găsești multe zone de vegetație, cu palmieri, pini, arbori dragon, dar și cactuși, hibiscus, bougainvillea, agave și floarea pasiunii. De altfel, flora din Insulele Canare este unică în lume, întrucât cca 100 de specii de plante se găsesc doar în această regiune.

Las Palmas de Gran Canaria ni s-a părut un oraș bine dezvoltat și sistematizat, cu infrastructură modernă, artere largi, două zone de plajă foarte bine întreținute (Las Canteras și Playa de Alcaravaneras) și un port impresionant la Oceanul Atlantic. Hotelurile din zona Las Canteras nu au parcare proprie, însă noi ne-am făcut temele de acasă și am găsit pe internet un garaj subteran (Elder Parking, chiar lângă Muzeul de Științe și Tehnologie) care oferea un abonament de 30 euro pentru 7 zile (exact cât aveam nevoie). Și aici lucrurile sunt simple: intri cu mașina, iei un tichet, parchezi, apoi alegi abonamentul dorit de la automat, plătești cu cardul și cam asta e tot. Distanța până la hotel e foarte mică, cam 2 minute de mers pe jos, așa că nu e o problemă să îți cari trolerele.

Impresii amestecate despre Hotelul Catalina Plaza din Las Palmas

Catalina Plaza Hotel Sostenible este situat chiar vizavi de parcul Santa Catalina, aproape de terminalul de autobuze. Este un hotel micuț, dar foarte modern, curat și tehnologizat. De pildă, în fiecare cameră există un panou digital de unde poți seta aerul condiționat și cere să ți se facă curățenie. Așa cum reiese și din denumire, hotelul este foarte preocupat de ecologie și sustenabilitate, iar cei interesați pot descoperi pe site mai multe despre aceste inițiative lăudabile.

Spuneam la început că, din păcate, noi nu am primit tipul de cameră rezervat. Optasem pentru o cameră superioară (există una singură de acest tip în tot hotelul și are două dormitoare). În schimb am primit o cameră cu un singur dormitor și un balcon micuț, cu vedere la parc. Camera era bună, nimic de comentat, așa că nu ne-am grăbit să facem plângere la recepție. Abia peste câteva zile am sesizat acest aspect și, sincer, m-aș fi așteptat să primim diferența de bani (deja nu mai doream să ne mutăm pentru că asta ar fi însemnat să ne strângem din nou bagajele). Angajatul de la recepție ne-a spus că verifică și revine cu un răspuns, iar, din acel moment, atitudinea sa față de noi s-a răcit brusc (până atunci fusese extrem de prietenos). Explicația furnizată nu m-a convins, și anume că noi de fapt am rezervat o cameră dublă standard plus, care are codul SP, dar care nu e același lucru cu o cameră superioară, cu codul HS. S-a oferit totuși să ne mute în camera superioară (ceea ce noi am refuzat, întrucât el susținea că am primit ce am plătit) și ne-a oferit drept compensație pentru „confuzie” două bilete de intrare la Muzeul de Științe. Inițial le-am acceptat, însă la check-out i le-am returnat, pentru că nu am avut timp să le folosim. Totuși, deoarece nu aveam menționate pe voucherul de cazare codurile de care ne-a spus recepționerul, am dat un mail către sistemul prin care făcusem rezervarea (atașând și fotografii din cameră), iar acesta a declanșat o investigație. Din păcate, nici până la ora la care scriu, adică la mai bine de o lună de la terminarea sejurului, nu am obținut o explicație clară a situației. Nu știu dacă hotelul sau providerul a fost de vină în acest caz, așa că, momentan, nu aș mai face rezervări la niciunul dintre ei.

Pentru că încerc totuși să fiu cât mai obiectivă în recenzia hotelului, un punct forte pe care trebuie să-l menționez este terasa de pe acoperiș, unde se servește micul dejun, și care oferă o panoramă foarte frumoasă asupra portului și parcului. Pe unul dintre pereți este amenajată și o grădină verticală. Bufetul este bun, include și specialități locale (jamón serrano, chorizo, queso canario), multe fructe proaspete, un smoothie excelent de banane (batido de plátanos), iaurt cu maracuja și diverse prăjiturele (unele păreau homemade).

În prima seară am făcut o scurtă plimbare pe faleză și am mers să luăm cina într-un local recomandat de băiatul de la recepție, Bodegón El Biberón. Aici poți comanda diverse tapas, la porție întreagă sau la jumătate, ceea ce mi se pare o variantă foarte bună ca să guști din toate. Am încercat pește la grătar, ropa vieja de calamares (un fel de tocăniță cu calamar, cartofi și năut), faimoșii cartofi copți papas arrugadas, salată casei cu ton, porumb și ananas, plus creveți cu usturoi. Prețurile sunt bune și servirea rapidă, așa că am revenit aici încă de două ori pe parcursul sejurului.

Vizita la Aquarium Poema del Mar și în zona istorică Vegueta

A doua zi de dimineață cerul era înnorat și părea că stă să plouă, așa că am decis să vizităm Aquarium Poema del Mar, situat în apropiere. Aici trebuie să menționez un dezavantaj al șederii în Las Palmas, față de stațiunile din sud precum Maspalomas, Playa del Inglés sau Puerto de Mogán – faptul că în marea majoritate a timpului sunt nori și e ceva mai răcoare, iar în unele seri, pe malul oceanului vântul bate destul de tare. Noi ne-am asumat acest lucru și, chiar dacă nu am mers decât de două ori la plajă, am încercat să vizităm cât mai mult din insulă. În plus, zonele de promenadă Paseo de Las Canteras și Avenida Marítima sunt minunate și amenajate cu bănci, puncte de belvedere și o multitudine de restaurante și cafenele, cu specific divers.

Biletul de intrare la acvariu costă 27 euro/adult și se poate cumpăra online sau la intrare. Vizita merită din plin, pe site chiar se menționează că este cel mai spectaculos acvariu din Europa și că are cea mai mare fereastră curbată din lume (36 m lungime, 7 m înălțime și o suprafață de 250 mp). Cele trei zone tematice, jungla, tropicala și deep ocean, adăpostesc peste 550 de specii de pești și animale marine, plus reptile și amfibieni, și peste 2000 de specii de plante din Asia, Australia și Africa. Este o experiență instructivă și relaxantă, atât pentru adulți, cât și pentru copii, care, evident, sunt cei mai încântați. Noi am petrecut înăuntru cam două ore și jumătate, iar la final am rămas cu sentimentul că am mai fi stat.

Și, pentru că între timp norii se mai risipiseră, ne-am hotărât să facem o plimbare prin centrul istoric din Las Palmas – zona Vegueta. Dar, mai întâi, ne-am oprit pentru niște tapas la Ambrosia, un local aflat foarte aproape de El Biberón, unde am comandat quesadilla, empanada con pulpo (o plăcintă cu carne de caracatiță) și crochete cu brânză, jamón și spanac. Și aici ne-a plăcut mult mâncarea, așa că ne-am mai întors într-una din seri.

Cea mai simplă variantă de a ajunge în centrul istoric este cu autobuzul nr. 1, pe care l-am luat de la stația noastră (Puerto) până la stația Teatro. O călătorie costă 1,4 euro și se poate plăti cu cardul, la bord. Fiind zi de mare sărbătoare, ca și la noi (Sf. Maria), aproape toate restaurantele și magazinele din centru erau închise, așa încât ne-am plimbat pe străzile pustii și am făcut fotografii nestingheriți. În cartierul Vegueta, cea mai veche zonă a orașului Las Palmas, se găsesc unele din cele mai frumoase clădiri de pe întreaga insulă, începând cu Catedrala Sf. Ana, a cărei construcție a început în 1497 și a durat până în secolul al XX-lea, rezultând într-un mix de stiluri arhitecturale: neoclasic, gotic și renascentist. Plaza de Santa Ana găzduiește și alte edificii importante, precum Primăria, Arhivele și Palatul Episcopal, dar și misterioasele sculpturi de câini turnate în fontă, în legătură cu care circulă numeroase legende. Cea mai populară dintre ele afirmă că i-au fost dăruite primarului Felipe Massieu de către un căpitan francez, în semn de mulțumire pentru buna primire făcută echipajului său în timpul șederii pe insulă.

Partea aristocratică din Vegueta este Plaza del Espíritu Santo, cu o mulțime de reședințe impunătoare și o fântână de piatră, alături de care se află un arbore dragon și o araucaria, simbolizând unitatea dintre Insulele Canare și America.

Dacă doriți să vizitați Casa de Colón, să știți că Cristofor Columb nu a locuit niciodată acolo, ci doar a făcut un popas, în drumul spre Lumea Nouă, și s-a rugat la Capela din Plaza San Antonio Abad, aflată chiar vizavi. De altfel, străzile pietruite din Las Palmas au fost martorele unei istorii bogate, cu pirați și comercianți care acostau cu bărcile încărcate de mărfuri în Puerto de la Luz și conquistadori care se opreau aici pentru provizii, înainte de a porni în expediție spre continentul american. Se pare că aici au ajuns cartofii pentru prima oară în Europa, și tot de aici au plecat spre Caraibe primele semințe de bananier și trestie de zahăr.

Cât despre noi, ne-am tras puțin sufletul pe una din băncile amenajate la umbra copacilor din Plaza de Santo Domingo, un loc plăcut unde se organizează diverse festivități, apoi ne-am dus să admirăm casele de pe Calle de los Balcones, unele din ele datând din secolul al XV-lea, perioada fondării orașului. Am încheiat turul pe Calle Mendizábal, unde se află cea mai mare concentrație de baruri, restaurante și terase din centrul vechi, și am rămas cu regretul că Mercado de Vegueta era și ea închisă, pentru că ne-ar fi plăcut să admirăm fructele exotice aflate la vânzare pe tarabe într-o zi obișnuită.

Satele din nord – Agaete, Guía, Firgas și Arucas

În următoarea zi am făcut o excursie cu mașina închiriată prin satele din nordul insulei. Am început cu Agaete, cel mai îndepărtat de Las Palmas (30 km distanță), unde am vizitat micuța grădină botanică Huerto de las Flores, cu specii variate de plante exotice (biletul de intrare costă 1,5 euro/persoană). Am admirat din mers clădirea Primăriei (sec. al XIX-lea) și fațada Bisericii Nuestra Señora de la Concepción, am băut câte un cappuccino la o terasă și am continuat către zona de coastă, spre Puerto de las Nieves.

Am lăsat mașina în parcare și am luat-o la pas pe promenadă, urmărind indicatorul către faimoasele piscine naturale Las Salinas, conectate între ele prin niște tuneluri de roci vulcanice. Din loc în loc ne-am oprit să fotografiem valurile spectaculoase ale oceanului și pe curajoșii care se aventurau în ele. Cei care se scăldau în piscine, în schimb, se bucurau de apele liniștite, fiind protejați de stâncile care înconjoară bazinele. Dacă doriți să faceți plajă aici, e recomandat să veniți cu papuci de silicon, șezlonguri și umbrelă, întrucât veți sta fie pe pietre, fie pe un ponton de lemn. Noi am venit doar în plimbare și îmi pare rău că nu am mai mers și în sensul opus al falezei, acolo unde se află Biserica Nuestra Señora de las Nieves, cu tripticul din secolul al XVI-lea atribuit pictorului flamand Joos van Cleve.

Următorul punct de pe traseul nostru a fost Santa María de Guía, un sătuc aflat la 180 m înălțime față de nivelul mării și al cărui centru vechi a fost inclus pe lista monumentelor istorice naționale în 1982. Spre deosebire de Agaete, Guía părea adormit, absolut totul fiind închis la prânz, când am ajuns noi. Cu această ocazie, ne-am dat seama că sărbătoarea Sf. Maria nu a durat doar joi, pe 15 august, ci s-a prelungit întreg weekendul, și că pe timpul zilei singurele activități vizibile erau cele de pregătire a festivităților ce urmau să aibă loc seara. Am urcat totuși să vedem exteriorul Bisericii Santa María de Guía, construită în stil neoclasic, și reședința familiei Quintana (secolul al XVII-lea), cu balconul de lemn în stil canario-mudéjar. Guía este faimoasă și pentru brânza locală (Flor de Guía), iar în Montaña Alta, aflată la 14 km distanță, are loc în fiecare an un festival dedicat acestei specialități.

Următorul nostru popas a fost în Firgas (465 m altitudine), unde am admirat celebrele Paseo de Canarias, cu cele 7 scuturi heraldice din azulejos reprezentând Insulele Canare, și Paseo de Gran Canaria, cu cele 22 de scuturi heraldice reprezentând municipiile acestei insule. Amenajarea este completată de o frumoasă cascadă cu o lungime de 30 m. În centrul localității se află Piața și Biserica San Roque, iar de pe acest platou, în zilele senine, se pot admira insulele Tenerife și Fuerteventura.

Periplul nostru s-a încheiat în Arucas (600 m altitudine), unde ne-am plimbat mai întâi prin încântătoarea Jardín de la Marquesa (numită și Jardín de las Hespérides), care datează din 1880, fiind deschisă pentru publicul larg abia în 1985. Grădina se întinde pe o suprafață de 5 ha și adăpostește specii variate de plante, în special palmieri și câțiva arbori dragon vechi de aproape două sute de ani.

Am mers apoi să admirăm Biserica închinată Sfântului Ioan Botezătorul, a cărei fațadă a fost construită din piatră de Arucas de către meșterii locali. Din păcate am ratat vizita la Fabrica de Rom și muzeul amenajat în incintă, pentru că (evident) era închisă. Aș vrea totuși să menționez că este una din cele mai vechi distilerii din Europa, fiind inaugurată în 1884. Aminteam ceva mai sus de trestia de zahăr; ei bine, trebuie să știți că ea a fost cultivată în zona Arucas cu mult înaintea marilor plantații din Cuba, țara care ne vine automat în minte atunci când ne gândim la această plantă.

Dunele din Maspalomas și Puerto de Mogán

Ziua următoare a fost dedicată sudului insulei, unde se află Dunele din Maspalomas, fără îndoială cea mai cunoscută atracție turistică din Gran Canaria. Așa cum am mai menționat, distanțele nu sunt mari, astfel că din Las Palmas faci doar 40 min până în Maspalomas cu mașina. Noi am făcut și un mic stop pe drum la centrul comercial Las Terrazas, unde se găsesc mai multe magazine tip outlet de la diverse branduri. Centrul are și o poziție foarte frumoasă, chiar pe malul oceanului, plus că, chiar dacă nu ești interesat de cumpărături, poți savura în liniște o băutură la una din cafenelele din incintă.

Am ajuns în Maspalomas în jurul orei 14 și am coborât din mașină sub un soare arzător, apoi am luat-o la pas pe faleza înaltă în direcția punctelor de belvedere de unde se pot admira dunele. Noroc cu palmierii care bordau drumul și sub care mai găseai un pic de umbră. Dunele au fost declarate Rezervație Naturală Specială în 1994 și ocupă o suprafață de 404 ha, iar peisajul din zonă îți taie respirația. Dacă nu sunteți mulțumiți să le contemplați de pe margine, puteți să explorați dunele în voie, însă ar fi bine să ajungeți mai devreme decât am făcut-o noi, altfel contactul cu nisipul fierbinte nu va fi deloc o experiență plăcută. Traversarea dunelor până la plajă durează cam 40 min și erau destui temerari care se încumetaseră să o facă. De fapt, zona dunelor este asemănătoare cu un triunghi, având la est Playa del Inglés și Playa de Veril, iar la vest Playa de Maspalomas.

Noi am decis să ne întoarcem la mașină și să ne continuăm drumul către Puerto de Mogán, fiindcă atmosfera din stațiuni nu era chiar pe gustul nostru – era destul de aglomerat, multe hoteluri construite unele lângă altele, detalii kitsch, totul extrem de comercial. Pe undeva, ne-am adus aminte de Sunny Beach 😊

Puerto de Mogán, supranumit și Veneția insulei Gran Canaria, este un fost sat pescăresc transformat într-o localitate turistică fermecătoare. Zona de lângă port este amenajată cu clădiri albe de două etaje, aproape identice, singura diferență fiind culoarea folosită pentru a vopsi ancadramentele. La exterior casele sunt decorate cu bolți superbe de bougainvillea, iar în interior găzduiesc spații de cazare, restaurante sau magazine de suveniruri. Evident, e o adevărată plăcere să te plimbi printre ele și să faci fotografii, încercând să surprinzi frumusețea locului din cât mai multe unghiuri. Orășelul este străbătut de câteva canale (de aici și comparația cu Veneția), iar localul la care am fost să mâncăm de prânz, Condor Grill Tapas, avea vedere chiar la unul dintre ele. Mâncarea nu a fost extraordinară, dar priveliștea a compensat calitatea mai slabă a preparatelor.

După masă, am zis să încercăm plaja din localitate, mică și destul de aglomerată. Am găsit două șezlonguri libere pe unul din ultimele rânduri (3,5 euro/persoană) și am petrecut aici cam două ore. Apa oceanului era ceva mai caldă decât în alte zone, pentru că practic faci baie într-un golfuleț, însă din păcate, era cam murdară.

În consecință, în ziua următoare ne-am decis să rămânem „la noi”, adică la Playa de Las Canteras, considerată una din cele mai bune plaje urbane din Spania. Și aici tariful de închiriere pentru șezlonguri și umbrelă e mic (3 euro/bucată). Plaja se întinde pe aproape 3 km și este lată, extrem de curată și dotată cu absolut tot ce îți trebuie (cabine de schimb, dușuri, coșuri de gunoi). În plus, din punctul în care am stat noi se vedea La Barra, un recif stâncos care protejează plaja de maree și în interiorul căruia se poate „merge pe apă” în zilele cu reflux. Playa de Las Canteras oferă posibilitatea practicării a numeroase sporturi, de la surfing la snorkelling și de la volei la beach tennis.

Seara am mers la un local special, Rincón de Triana, care oferă un mix între bucătăria asiatică și cea din Canare. Meniul nu este foarte lung, iar cel care ne-a servit ne-a explicat în detaliu fiecare fel de mâncare. Am comandat salată rusească cu creveți, crochete fierbinți cu creveți, brânză de capră și gem de caise, gyozas cu carne de porc, ciuperci și kimchi și pão bao de creveți. Combinațiile de ingrediente au fost delicioase, deși inedite, servirea promptă și extrem de amabilă, așa că recomand călduros acest restaurant.

Pico de las Nieves și satele Tejeda și Teror

Ultima noastră excursie cu mașina a fost pe traseul Pico de las Nieves – Tejeda – Teror. Pico de las Nieves (Vârful Zăpezilor) este cel mai înalt vârf muntos din Gran Canaria, cu o înălțime de 1949 m. Numele său provine de la bazinele construite la poalele muntelui pentru colectarea zăpezii, aceasta fiind și regiunea de pe insulă unde se înregistrează cele mai frecvente ninsori. Se poate urca cu mașina până la punctul de belvedere Mirador de los Pozos de las Nieves, unde este amenajată o mică parcare și se găsește și un chioșc cu gustări și băuturi. Priveliștea care se poate admira de aici este uluitoare, mai ales în zilele când se formează o adevărată mare de nori, un efect optic spectaculos datorat vântului aliziu. Pe deasupra acestei mări tronează masivul Teide din insula vecină Tenerife. Tot de aici se poate observa monolitul Roque Nublo, al treilea vârf muntos ca înălțime din Gran Canaria, la poalele căruia se află localitatea Tejeda, următoarea noastră oprire.

Tejeda este un sat foarte pitoresc, renumit pentru dulciurile pe bază de migdale (bienmesabe și marțipan), dar și pentru produsele locale de artizanat, realizate din alamă și piatră. Noi am făcut o plimbare mai lungă pe strada principală, mărginită de case albe cu țigle roșii, având în față ghivece pline de flori. Atmosfera este una idilică, invitând la pace și relaxare. Există chiar și o piscină amenajată de municipalitate, dacă aveți chef de o baie și de lenevit la soare, iar dacă aveți mai mult timp la dispoziție, puteți vizita și Centrul de Plante Medicinale, Muzeul Etnografic sau Muzeul de Sculptură Abraham Cárdenes. Nu ratați nici Biserica Nuestra Señora del Socorro, care datează din 1921.

Am încheiat turul cu o vizită la Teror, unul dintre cele mai vechi sate de pe insulă, fondat în 1481, după ce Fecioara Maria și-a făcut apariția aici, și declarat loc de pelerinaj spre finalul secolului al XV-lea. De altfel, Fecioara Pinilor (la Virgen del Pino) este protectoarea insulei și tot ei îi este închinată și biserica principală din localitate, a cărei construcție a început în 1767. Strada Real de la Plaza face legătura între intrarea în sat și piața unde se găsește bazilica, iar pe ambele sale laturi se înalță case cu balcoane de lemn tipice pentru Insulele Canare. Teror este renumit și pentru târgul organizat în fiecare duminică dimineața, de unde se pot cumpăra obiecte de îmbrăcăminte și artizanat, dulciuri și alte delicatese locale.

Pentru ultima cină din sejur am ales un local situat pe faleza din Las Palmas (El Campesino Grilled Seafood), dar, din păcate, nu am putut sta afară, din pricina vântului care bătea în rafale. Așa că ne-am mulțumit să privim valurile de la fereastră, din interior. Apoi ne-am grăbit să mergem la hotel și să ne împachetăm lucrurile. A doua zi, după check-out, am mers la supermarketul HiperDino pentru câteva cumpărături și apoi direct la aeroport, unde am ajuns cu trei ore înainte de decolare. De această dată, am prins locuri mai în față în avion și am avut parte de un zbor mult mai plăcut decât cel de la dus.

Rămânem cu amintirea unei destinații foarte ofertante și relaxante (chiar dacă nu a fost concediul tipic la mare), și cu dorința de a reveni în acest arhipelag, unde mai avem încă multe locuri de explorat.