O vacanță în Rodos este ideală dacă doriți să petreceți câteva zile la plajă, dar și să vizitați zone antice și medievale pline de comori arhitecturale. Iată câteva informații esențiale despre această insulă, numită și „a soarelui” și elogiată de-a lungul vremurilor de mari scriitori, oratori și istorici precum Pindar, Strabon, Horațiu sau Lamartine.

Dodecaneze – insulele cu istorie milenară

Rodos face parte din arhipelagul Dodecanezelor, alături de Kos, Patmos, Kalymnos, Kastelorizo, Karpathos, Astypalea, Kasos, Leros, Tilos, Symi, Lipsi, Nisyros, Halki și Agathonisi. Răspândite de-a lungul coastei turcești, Dodecanezele sunt cele mai vestice insule grecești, cu o istorie care se întinde pe milenii, încă din vremea dorienilor, care s-au așezat aici în vremurile străvechi. Mai târziu, cavalerii ioaniti, otomanii și italienii și-au lăsat și ei amprenta asupra culturii și civilizației acestor insule.

Colosul din Rodos – una dintre cele 7 minuni ale lumii antice

În perioada clasică, Rodos era o insulă puternică și bogată, comparată adesea cu un „vast atelier de sculptură”, deoarece era împodobită cu peste 3.000 de statui, printre care și faimosul Colos, considerat una dintre minunile lumii antice. Realizat între 294 și 282 î.Hr. de către sculptorul Hares din Lindos, Colosul a fost dedicat zeului soare Helios și a marcat sfârșitul unuia din cele mai importante episoade din istoria antică a insulei – asediul acesteia de către trupele lui Antigonos Monophtalmus („cel cu un singur ochi”, succesor al lui Alexandru cel Mare) și apoi de către cele ale fiului său, Demetrios. Asediul a durat un an și s-a terminat cu victoria rodienilor în fața armatei de 40.000 de oameni a lui Demetrios, a flotei sale compuse din 400 de vase și a unor mașinării de război care ar fi impresionante chiar și în vremurile noastre. În ciuda resurselor substanțiale de care dispunea, Demetrios s-a văzut nevoit să capituleze și să semneze tratatul de pace, iar rodienii au vândut mașinăriile de război lăsate de acesta și au finanțat astfel proiectul construcției Colosului.

Statuia a stat de veghe la intrarea în port timp de 56 de ani, însă a fost distrusă de un cutremur în 225 î.Hr. Rodienii ar fi vrut să o reconstruiască, însă un oracol le-a interzis acest lucru. În final, după cucerirea insulei de către arabi în 653 d.Hr., statuia a fost vândută. După 294 î.Hr., Rodos a cunoscut o perioadă de mare avânt, bazat pe puterea sa economică, pe forța navală imbatabilă și bineînțeles pe orașul capitală, care rivaliza cu Alexandria și Syracusa în ceea ce privește bogăția și viața culturală efervescentă. Această perioadă benefică a durat până în 42 î.Hr., când Rodosul a fost ocupat de către Cassius (cel care conspirase împreună cu Brutus la uciderea lui Cezar). Cassius i-a tratat pe rodieni cu o cruzime nemaiîntâlnită, ucigând cetățeni și jefuind tezaurul public de toate operele de artă și artefactele din aur și argint adunate în timp.

Cavalerii Ioaniti – epoca de glorie medievală

O a doua epocă de prosperitate a început odată cu instalarea în Rodos a Cavalerilor Sfântului Ioan de la Ierusalim (1309–1523). Istoria lor începe în jurul anului 1048–1070, când câțiva negustori din regiunea Amalfi au fondat la Ierusalim o mănăstire, un han și un spital pentru uzul pelerinilor care veneau în Țara Sfântă. În prima jumătate a secolului al XII-lea, călugării și-au dezvoltat o structură militară adiacentă misiunii religioase și caritabile. Organizația, care și-a luat numele după patronul ei spiritual, Sf. Ioan, a început să atragă din ce în ce mai mulți tineri nobili occidentali dornici să lupte cu necredincioșii. Operațiunile militare au fost la început conduse din bastionul Sf. Ioan din orașul palestinian Akra, apoi, după căderea acestuia în 1291, cavalerii și-au găsit refugiu temporar în Cipru. Între 1306 și 1309 ei s-au stabilit în Rodos, luând în stăpânire și insula Leros și două treimi din Kos. În 1522 insula Rodos a fost cucerită de turci, iar în 1912 de către italieni. În 1947, împreună cu alte insule din arhipelag, Rodosul a fost definitiv atașat Greciei.

Ordinul cavalerilor era format din trei clase: nobilii războinici, prelații și „frații servitori”. Membrii ordinului erau împărțiți în șapte grupuri etnice sau  „limbi”: Provence, Auvergne, Franța, Italia, Spania (divizată mai târziu în Aragon și Castilla), Anglia și Germania. Fiecare „limbă” avea locul ei de întâlnire, numit și han, și propriul lider. Conducătorii limbilor alcătuiau împreună Consiliul Ordinului, care avea putere legislativă și disciplinară. În fruntea consiliului se afla Marele Maestru, ales pe viață de către cavaleri.

Orașul vechi – cetatea medievală UNESCO

Palatul Marilor Maestri (o replică a construcției originale, distruse în 1856, actualmente având rolul de muzeu), Strada Cavalerilor (o arteră pietruite traversată de poduri cu arcade) și Hanurile Limbilor, datând din secolul al XIV-lea, reprezintă principalele atracții ale orașului vechi. Capitala insulei este de fapt o citadelă înconjurată de ziduri de apărare cu o lungime de 4 km. Ea este împărțită în două zone principale: Collachium (unde se află Palatul) și Hora (o zonă mai mare, cuprinzând cele mai aglomerate artere din oraș). Cea mai grandioasă poartă de intrare în orașul vechi este Poarta Marina – un bastion solid cu două turnuri. În vechiul Spital al Cavalerilor (care datează din secolul al XV-lea) se află azi Muzeul de Arheologie din Rodos, care expune o colecție remarcabilă de sculpturi clasice, elenistice și romane, precum și mozaicuri pavimentale provenind din Rodos și Karpathos. De asemenea, aici veți găsi pietre funerare din perioada cavalerilor, împodobite cu blazoane ale acestora.

Tot în orașul vechi, o biserică aflată lângă Poarta Mylon găzduiește o colecție fascinantă de icoane și fresce, unele chiar din secolul al XII-lea, pictate în timpul dinastiei Comnenilor. Dacă sunteți amatori de artă contemporană, mergeți la Muzeul Municipal de Artă Greacă Modernă, unde puteți admira atât o expoziție permanentă, cât și diferite expoziții tematice speciale organizate pe tot parcursul anului.

Lindos, Valea Fluturiloru și Moni Filerimou

În afara capitalei, de neratat este minunatul Lindos. Acropola antică și templul din secolul al III-lea î.Hr., dedicate zeiței Atena, sunt principalele vestigii ale vechiului oraș-stat dorian format din Lindos, Ialyssos și Kameiros. Dacă veți urca pe acropola mai veche cu 150 de ani decât cea din Atena, vă veți bucura de o panoramă superbă asupra golfului și orășelului cu căsuțe albe, încântătoare.

La 26 km de Rodos Town se află Petaloudes, cunoscută drept Valea Fluturiloru, unde în lunile iulie și august puteți asista la spectacolul memorabil oferit de milioane de fluturi, care se ridică din pomi și tufe.

În zona Ialyssos puteți vizita Moni Filerimou, lăcaș de cult vechi de peste 2.000 de ani, faimos pentru cele patru capele închinate Sfintei Fecioare din Filerimos. După ce urcați lungul șir de trepte de la intrarea în complex, veți intra pe o alee străjuită de chiparoși și bougainvillea, care duce la vestigiile templului antic și la mănăstire. Se pot vizita atât vechea bazilică creștină, cât și bisericuța bizantină din subteran. În prezent, Moni Filerimou este un loc preferat de locuitorii din Rodos pentru celebrarea nunților.

Experiențe de neratat