La sfârșitul concediului nostru în Parga și Metsovo ne-am făcut o promisiune că vom reveni în vacanță în Grecia cât de curând posibil, însă nu ne gândeam că acest lucru se va realiza peste doar câteva luni. Dar cumva astrele s-au aliniat și la final de octombrie ne-am hotărât brusc să profităm de perioada liberă de 1 Decembrie și să petrecem un mini-sejur în Atena combinat cu o vizită în insula Eghina.

Zis și făcut, am cumpărat pe loc biletele de avion, iar în zilele următoare am căutat un hotel cu recenzii bune, preț rezonabil și care să nu fie în zona Pieței Omonia, zonă care nu îmi plăcuse deloc la precedentele mele vizite în capitala Greciei. Până la urmă am ales să stăm la hotelul Athinais de 3*, situat destul de central, pe bulevardul Vasilissis Sofias, una dintre cele mai elegante artere ale orașului.

Vacanța în Atena a fost scurtă, am avut practic doar două zile și jumătate la dispoziție și, pentru a nu pierde timp prețios, am decis să rezervăm dinainte atât transferurile între aeroport și hotel, cât și pe cele între hotel și portul Pireu, de unde urma să luăm vasul către Eghina. Am apelat la compania Welcome Pickups, ceea ce s-a dovedit o alegere excelentă: șoferii au fost extrem de punctuali și amabili, iar mașinile impecabile. Mai mult, am primit ca bonus la fiecare cursă și câte o sticlă de apă plată 🙂

Hotelul Athinais 3* – o opțiune foarte bună de cazare în Atena

Am ajuns la Atena pe 1 decembrie după-amiaza, cu o cursă Tarom, iar transferul la hotel a durat cam jumătate de oră, timp în care am schimbat cu șoferul impresii pe diverse subiecte, de la starea vremii la muzica rock. Formalitățile de check-in au decurs rapid, iar camera s-a dovedit un pic peste așteptări: spațioasă, curată, funcțională, cu un balcon destul de mare care dădea spre bulevard. Sigur, asta însemna mai mult zgomot, dar priveliștea compensa din plin. De altfel, după ce ne-am lăsat bagajele, am ieșit la o primă tură de explorare a împrejurimilor, mai ales că afară era destul de plăcut, iar strada frumos luminată.

Așa cum spuneam, bulevardul Vasilissis Sofias este o arteră importantă din Atena și se întinde pe o lungime de aproximativ 3,5 km, de la Piața Syntagma până la cartierul Kolonaki. Pe parcursul bulevardului se află numeroase clădiri istorice și importante instituții publice, printre care se numără Muzeul de Artă Bizantină și Creștină, Muzeul de Artă Cicladică, sala de concerte Megaron, ambasada SUA. O atracție turistică importantă este și Grădina Națională a Atenei, un parc imens cu o suprafață de aproximativ 16 hectare, care constituie o oază de verdeață și liniște în mijlocul orașului. În apropierea bulevardului se află și Stadionul Panathinaikos, cunoscut și sub numele de Kallimarmaro, unul dintre cele mai vechi stadioane din lume, care a găzduit primele Jocuri Olimpice moderne din 1896.

În plimbările noastre am admirat arhitectura deosebită a clădirilor de pe Vasilissis Sofias, care variază de la stilurile neoclasic și modernist la cele interbelic și art déco. Având în vedere că se apropiau sărbătorile de iarnă, copacii, dar și ferestrele erau decorate discret, cu lumini monocrome de Crăciun. Nimic strident, nimic exagerat – totul cu măsură și mult bun gust.

Insula Eghina – livezi de fistic, ruine antice și locuri încărcate de spiritualitate

A doua zi ne-am trezit destul de devreme, pentru că aveam programat transferul către port la ora 9. Micul dejun a fost destul de diversificat, cu tot ce te-ai aștepta să primești la un hotel de 3*. Drumul până la Pireu a durat cam 40 de minute, timp în care am admirat Atena scăldată în soare, pentru că ziua era absolut superbă, ca de primăvară.

Trebuie să spun că ne-am cumpărat în avans biletele la vas de pe internet și că am optat să mergem cu vasele Aero Highspeed ale companiei Blue Star Ferries – ambarcațiuni noi și ultramoderne, fabricate în Norvegia și intrate în circulație în august 2022. Pentru a ajunge în Eghina, există desigur și varianta de a lua feribotul, care ajunge într-o oră și douăzeci de minute, însă noi am optat pentru varianta mai confortabilă și mai rapidă, durata călătoriei cu catamaranul fiind de doar patruzeci de minute.

Având în vedere că pe site-ul companiei Blue Star Ferries scria că este necesară prezentarea la îmbarcare cu cel puțin o oră înainte de plecare, noi ne-am conformat, însă ne-am dat repede seama că era mult prea devreme (vasele ajungeau la dană doar cu zece minute înainte). Așa că ne-am așezat la una din terasele din port pentru o cafea și o băutură răcoritoare.

Călătoria cu Aero Highspeed este o experiență foarte plăcută. Vasele arată spectaculos atât la exterior, cât și în interior, și sunt proiectate astfel încât tangajul să fie minim chiar în condiții de mare foarte agitată. Din fericire, noi am avut parte de o vreme minunată, cu cer senin și fără pic de vânt, așa că nu am simțit mai nimic. Poate doar când vasul a prins viteză mai mare, în larg.

După exact patruzeci de minute am debarcat în Eghina. Inițial ne doream să ajungem doar la Mănăstirea Sf. Nectarie, important loc de pelerinaj, dar planurile s-au schimbat într-un mod surprinzător și frumos. Și asta pentru că taximetristul în mașina căruia ne-am urcat ne-a propus un tur privat de insulă contra unei sume rezonabile (60 de euro pentru trei persoane). Oferta ni s-a părut foarte bună și așa am avut parte de câteva ore minunate, în care ne-am bucurat de priveliști extraordinare și am descoperit locuri în care nu ne gândeam că vom ajunge.

Primul a fost Biserica Sf. Fecioare Hrisoleontissa, un lăcaș de cult aflat nu foarte departe de Mănăstirea Sf. Nectarie, dar un pic mai greu accesibil dacă nu ai mașina la dispoziție, pentru că se află practic în vârful muntelui Oros. În interior se află o icoană a Maicii Domnului considerată a fi făcătoare de minuni. Legenda spune că icoana a fost găsită de niște păstori care mergeau cu caprele pe munte și dusă în biserica din port, însă a doua zi s-a descoperit că icoana dispăruse. Păstorii au plecat să o caute și au găsit-o la umbra unor copaci, așa că au adus-o iar în biserica din port. Povestea s-a repetat și a treia oară și atunci clericii au înțeles că trebuie să zidească o biserică chiar în locul unde a fost găsită icoana.

Maicile care se ocupă de mănăstire sunt extrem de primitoare și prietenoase, pe noi ne-au servit cu rahat grecesc și ne-au dăruit niște iconițe. Am întâlnit și alți turiști români și am schimbat câteva cuvinte cu ei, iar impresia cu care am rămas a fost de pace adâncă și de loc binecuvântat.

Următoarea oprire a fost, evident, la Mănăstirea Sfintei Treimi, care a primit și hramul Sf. Nectarie, cel care a ajutat la construcția ei între anii 1904 și 1910. Ulterior, lângă biserica ctitorită de sfânt a fost ridicată o catedrală, unul din cele mai mari lăcașuri de cult din Grecia. Pentru cei dornici să afle mai multe despre viața și activitatea patronului spiritual al Eghinei există numeroase cărți traduse în limba română, iar în 2021 a fost lansat pe marile ecrane și filmul Man of God, având în distribuție pe Aris Servetalis, Mickey Rourke și Alexander Petrov.

Bucuria noastră cea mai mare a fost că am prins o zi liniștită, cu puțini vizitatori, așa că ne-am putut plimba în voie prin interior și prin grădini. Locul emană fără îndoială o energie specială, binefăcătoare, iar gândul la viața plină de încercări a sfântului nu poate să te lase nepăsător. Sigur, relația fiecăruia dintre noi cu credința este una extrem de personală, așa că nu voi vorbi foarte mult despre aceste lucruri. Dacă doriți să simțiți și dumneavoastră emoția locului, puteți să veniți într-unul din pelerinajele turistice organizate la Eghina în fiecare an, la început de noiembrie, când este sărbătoarea Sf. Nectarie.

Imagini de la Mănăstirea Sf. Nectarie din Eghina

Ultima oprire din turul nostru cu taxiul a fost la Templul Aphaia, unul din cele mai vechi și mai bine conservate din Grecia. Din mitologia greacă aflăm că Aegina era o frumoasă prințesă de care s-a îndrăgostit însuși Zeus. Pentru a fi singuri, acesta a dus-o pe prințesă pe o insulă nelocuită, unde aceasta a dat naștere unui fiu, pe nume Aeacus, care a devenit primul rege al Eghinei.

Așezat în vârful unei coline parțial împădurite, sanctuarul reprezintă cel de-al treilea vârf al unui triunghi de temple precreștine, alături de Partenonul din Atena și templul lui Poseidon de la Capul Sunion.

Imagini cu ruinele Templului Aphaia, Eghina

Noi ne-am plimbat printre ruine cam jumătate de oră, am admirat insula de la înălțime și ne-am amuzat de pisicile care păzeau chioșcul de bilete de la intrare 🙂

Taxiul ne-a lăsat în același loc de unde ne-a luat și, cum mai aveam vreo două ore până la cursa de retur către Atena, am profitat ca să mai hoinărim prin port, să luăm o gustare la una dintre numeroasele terase și să cumpărăm un delicios lichior de fistic, Eghina fiind faimoasă pentru cultivarea acestui fruct, consumat de oameni din cele mai vechi timpuri.

Atena în decembrie: soare (cu puțină ploaie) și portocali împodobiți de Crăciun

Ne-am despărțit cu greu de insulă, iar seara, precum și următoarea zi și jumătate, ni le-am petrecut în Atena, încercând să facem un pic din toate. În primul rând, am mers în centru, adică în Piața Syntagma, împodobită de sărbătoare în același stil elegant și discret. Apoi am luat-o la pas pe strada Ermou, principala arteră comercială, extrem de aglomerată în acea perioadă premergătoare Crăciunului, când toată lumea intrase în vâltoarea cumpărăturilor. De aceea ne-am grăbit spre cartierele Monastiraki și Plaka, unde am găsit ceva mai multă liniște, ne-am rătăcit pe stradele, am admirat vitrinele magazinelor cu obiecte tradiționale și ne-am luat câteva suveniruri.

Am încercat să luăm masa într-un alt loc de fiecare dată. Într-una din seri, când temperatura a fost neașteptat de plăcută, am cinat pe terasa unui restaurant stil grill, al cărui nume din păcate nu mi-l amintesc. În ziua următoare am fost la Aspro Alogo, un local micuț, familial, cu mâncare bună, dar cu mese înghesuite și aspect cam neîngrijit.

În ultima zi am luat metroul până la Piața Omonia și am pornit pe jos până la Syntagma, admirând pe strada Panepistimiou „triada neoclasică” compusă din Biblioteca Națională, Academia și Universitatea, edificii construite între anii 1839 și 1903.

Am ajuns în Piața Syntagma exact la timp pentru a urmări ceremonia de schimbare a gărzii la Palatul Parlamentului și a-i vedea de aproape pe celebrii evzoni cu încălțările lor cu pampoane.

Apoi am dat o tură scurtă prin Grădinile Naționale și am zăbovit la iazurile mici pline de broaște țestoase.

Cum nu nemai rămăsese prea mult timp până la transferul către aeroport, ne-am grăbit să alegem un local pentru prânz. De data aceasta, am vrut ceva mai sofisticat și am mers la Athena’s Cook, un restaurant plin de șarm, cu muzică de jazz în fundal și un meniu compus din feluri tradiționale grecești cu un twist modern. Noi am comandat salată cretană, pui cu sos de iaurt și brânză afumată, roșii uscate și orez cu șofran, cheesecake și tartă cu lămâie, iar la final am primit câte un pahar mic de digestiv din partea casei. Chiar dacă prețurile sunt ceva mai mari, noi am fost încântați de experiență și am recomanda oricui acest local.

Aici se încheie povestea scurtei noastre vacanțe în Atena și Eghina. Ca de fiecare dată, am părăsit Grecia cu amintiri frumoase și cu gândul că vor mai urma și alte vizite, pentru că e o destinație ușor accesibilă pentru noi, românii, dar și foarte ofertantă din punct de vedere turistic. Și cu siguranță, nu e o țară în care să mergi doar vara. Noi am fost deja de două ori iarna și per ansamblu ne-am bucurat de vreme bună, chiar dacă au mai fost și scurte episoade de ploaie.